"Cafeneaua", locul unde visele și prietenia devin clienți fideli

"O bucată sângeroasă de viață, pentru că viața e o boală mortală, transmisă sexual", ne anunță Horațiu Mălăele, în deschiderea spectacolului "Cafeneaua", pe care l-a regizat și l-a transformat în două ore de minunată satiră despre visele neînfăptuite.
Spectacolul, care a avut loc duminică seară, la Casa de Cultură Constanța, ne-a dovedit, încă o dată, că Horațiu Mălăele înseamnă explozie.
Wally și Louise (Horațiu Mălăele și Dana Dogaru) își asumă o schimbare de viață cumpărând o cafenea în deșertul din Nevada, sperând să găsească, dacă nu împlinirea unei îndrăznețe fantasme (fericirea), măcar satisfacția de a avea parte de liniște.
Janet (interpretată de Emilia Popescu) invadează cafeneaua cu prezența ei zgomotoasă, cu entuziasmul său apăsător, cu optimismul său iluzoriu. În căutarea unui vis impus, sau indus, Janet, cu o fermecătoare inconștiență, e sigură că va ajunge stea de cinema, pentru că nimeni n-a avut curajul să-i spună că-i lipsește ceva esențial: talentul. Nici chiar cei doi proprietari ai cafenelei nu-și pot stăpâni instinctul de a o minți (dorința de a o proteja), invitând-o, totuși, să-și schimbe planurile. Îi dau, astfel, posibilitatea de a deveni chelneriță în localul lor, astfel că Janet renunță, deși nu imediat, la visele împodobite de peruci penibile și rochii derizorii.
Cel de-al doilea tablou ne oferă o imagine a unui trio puțin mai bătrân, puțin mai dezolat, puțin mai dependent. Wally, ajuns la vârsta de dinaintea bilanțului, e înarmat cu un cinism cuceritor, aflându-se încă în expectativa "marii lovituri". Este tabloul adevărului, în care acesta iese la iveală în stare pură, urmat de consecințele inerente ale dezgolirii sale de straturile protectoare. Ies la suprafață escapadele din trecut, aventurile rostite cu un fragil zâmbet trufaș în colțul gurii, cu o dâră de mândrie ce rezonează plenar cu păcatul. În mod ironic, adevărul este aflat din greșeală, dintr-o gafă, la fel ca marile descoperiri. Dar, cum nu orice adevăr constituie o mare descoperire, Louise se hotărăște să plece. Este oprită în ultimul moment de aflarea veștii că se va construi autostrada care le-ar asigura succesul afacerii.
Rămân fideli speranțelor, chiar și în tabloul trei. În ciuda autostrăzii care nu s-a construit niciodată, în ciuda faptului că au rămas fără Janet, în ciuda oboselii care le-a înlocuit speranțele, cuplul rămâne lipit de tejgheaua cafenelei fără clienți. Regăsim un Wally senil, mai puțin beligerant, dar la fel de înveninat pentru faptul că n-a avut noroc. Avem, de asemenea, o Louise ce reușește să-și arate grația chiar și prin trupul îmbătrânit, binevoitoare până la absurd cu soțul ramolit, pe care nu ezită, însă, să-l ia în brațe oricând unul dintre ei simte nevoia.
Janet pare, în primele momente ale apariției, că și-a atins, în sfârșit, visul. Aparent bogată, aparent fericită, Janet redevine ea însăși câteva momente, cât durează o îmbrățișare cu doi vechi prieteni.
"Cafeneaua"
Regia: Horațiu Mălăele
Scenografia: Mihai Mădescu, Nina Brumușilă
Distribuția: Horațiu Mălăele, Dana Dogaru, Emilia Popescu