Biserica mistuită de flăcări. Lăcașul de cult vechi de peste 130 de ani

Declarată monument istoric în toamna anului trecut, Biserica apostolică ortodoxă armeană cu hramul "Sfânta Maria" dăinuie de mai bine de un secol. Situată pe strada Callatis nr. 1, în zona Peninsulară, biserica se distinge prin arhitectură. 

Preotul paroh al Bisericii Armene, Oshakan Khachatryan, slujește comunitatea din Constanța de trei ani. Ne-a declarat că a găsit o comunitate unită, care reușește să-și păstreze limba, tradițiile și cultura. În fiecare duminică, după oficierea Liturghiei, armenii obișnuiesc să servească o cafeluță, alături de un dulce și o conversație prietenească. Părintele povestește că, în anul 1880, primăria a donat comunității un teren de 1.300 mp în scopul construirii viitoarei biserici și a unei școli armene: "În același an, a fost ridicată o biserică din lemn, care, din nefericire a ars în anul 1940. În anul 1898, a fost construită și școala, ctitorie a comunității armene din Constanța, realizată cu propriile mijloace și fonduri. După incendiul care a mistuit biserica, aceasta a început să funcționeze în localul școlii". 

Mulți dintre fruntașii comunității armene (Mysak Frenkian, Nazaret Torosian etc.) și-au adus contribuția financiară la ridicarea acestui locaș de cult. 

"Turnul clopotniță a fost adăugat în anul 1990, după proiectul arh. Dan Rusovan. Între anii 1990-1991 și 1998-2002, inte-riorul bisericii a fost renovat și amenajat într-un stil specific armenesc, respectând particularitățile arhitecturii bisericești armene: altar deschis, icoane vechi și noi. Arcadele de mare deschidere, ferestrele cu vitralii, draperiile de catifea, inscripționate cu cruci conferă o notă de originalitate caracteristică vechilor lăcașuri de cult armenești", explică preotul. 

Dacă prin secolul al XVIII-lea este menționată o comunitate puțin numeroasă, care în ciuda numărului mic de persoane dețineau o capelă, la începutul secolului al XX-lea, după masacrele sultanului Hamid și, îndeosebi, după Genocidul armean din anul 1915, prin refugiul unui mare număr de supraviețuitori ai atrocităților din Imperiul Otoman, comunitatea a crescut brusc. În anii 1930, comunitatea armeană din Dobrogea a ajuns la 4.000 de familii. Astăzi, în evidențele bisericii, există un număr de 150 de familii, ceea ce înseamnă aproximativ 250-300 de persoane. 

România, primul stat care a oferit ajutor 

Țara noastră a fost primul stat care a acceptat în mod oficial să ofere adăpost și ajutor acestor armeni dezrădăcinați. Comuni-tatea din Constanța a urmărit permanent și a și reușit să-și mențină credința, limba strămoșească și cultura. Exista o eferves-centă viață culturală, manifestată prin școală, trupa de teatru, cor. Din păcate, această activă comunitate, povestește preotul Oshakan Khachatryan, s-a rarefiat prin reîntoarcerea multor armeni în patria natală, dar și prin plecare multora la rude, în străinătate. Astăzi, comunitatea constănțeană este a doua ca mărime și activitate din Româ-nia, după cea din București. 

Primarul armean 

Printre personalitățile Comunității armene, îl amintim pe Krikor Zambaccian, cunoscut colecționar și critic de artă, care și-a donat colecția de pictură în întregime statului român. Pentru câțiva ani, a fost primar adjunct, lucru care este cinstit astăzi prin conferirea numelui său unei străzi din Constanța, în zona Peninsulară, foarte aproape de Biserica Armeană. 

Părintele Oshakan Khachatryan spune că în aceeași perioadă în care Krikor Zambaccian era adjunct de primar, un alt armean bogat, Aram Damadian, președintele Asociației Cerealiștilor din Constanța, se oferea să finanțeze o bună parte din costurile construcției clădirii în care astăzi își desfășoară activitatea una dintre cele mai importante instituții de învățământ din România: Colegiul Național "Mircea cel Bătrân".