Bijuteriile Bibliotecii Județene. Colecții de cărți în miniatură
Articole de la același autor
Ai moștenit un tablou sau piese de artă vechi? Cine ți le poate evalua fără să fii înșelat
21 Iulie 2015
Descoperire senzațională: o sută de morminte scoase la lumină. "Au avut o moarte violentă"
25 Iulie 2015
Biblioteca Județeană "Ioan N. Roman" Constanța deține o colecție de cărți în miniatură, care atrage an de an curioșii. Colecția de liliput-uri conține volumele tipărite de una din cele mai celebre tipografii din sec. al XVII-lea, aceea a Elzevirilor.
Tipăriturile sunt de format mic, elegant, cu caractere frumoase și netede, un model de rafinament tipografic, a declarat bibliotecarul Doina Moșoiu, adăugând că aceste "Elzevire", cărți liliput, sunt semnate de nume cu rezonanță.
Ovidius Publius Naso, Operum Tom 1-3, Amstelodami, Typis Ludovici Elzevirii, 1652 și C. Iulii Caesaris quae extant: ex emendatione Ios. Scaligeri, Ex officina Elzeviriana, Amstelodami, anno 1661 sunt volumele cu care se mândrește Biblioteca Județeană. Pe pagina de titlu, marca tipografică elzeviriană, apare un arbore însoțit de deviza latinească Ne extra oleas. Dedicația de pe verso foii de gardă este către prințul Charles Adolphe Cantacuzène, din ramura Cantacuzinilor Măgureni, poet român de limbă franceză, un mare bibliofil. Ca deținător, acesta își pune ex librisul, personalizat sub forma unui trandafir cu inițialele C C, pe foaia de titlu. Legătură originală, piele maro pe carton și tranșe aurite are această carte.
C. Iulii Caesaris quae extant: ex emendatione Ios. Scaligeri, Ex officina Elzeviriana, Amstelodami, anno 1661 este o altă tipăritură de la renumita tipografie olandeză. Primă ediție, pe foaia de gardă mai multe ex librisuri manuscris: Vintilă I. Brătianu, Eugeniu E. Stătescu, Eugeniu Petrini, Eugeniu Denize ș.a.
O provocare pentru tipografi
În primele secole ale tiparului, cărțile în miniatură au reprezentat o provocare pentru tipografi și gravori, aceste cărți devenind foarte populare pentru că erau ușor de mânuit și de transportat. Primul congres de bibliografie din lume a avut loc la Veneția, în secolul al XIX-lea, unde s-a stabilit ca acele cărți de dimensiuni foarte mici să se numească elzevire.
De unde vine termenul de elzevir
"Termenul elzevir provine de la o celebră tipografie olandeză fondată în secolul al XVI-lea de frații El Zevir, familie de tipografi și librari care au activat la Leiden, Copenhaga și Amsterdam", a declarat Doina Moșoiu. Tipăriturile elzeviriene erau cărți de format mic, elegant, cu caractere frumoase și netede (elzevirian), un model de rafinament tipografic, o adaptare inteligentă la cerințele unei epoci în care cartea a cunoscut o largă difuzare în aproape toată lumea.
Fondatorul tipografiei elzeviriene este Louis sau Lodewijk, născut la Leuven în 1540.
Tipografia din Amsterdam, unde sunt tipărite volumele BJC, a funcționat din 1638 până în 1655, sub conducerea lui Louis Elzevir, iar apoi în colaborare cu Daniel Elzevir, de departe cel mai bun tipograf al familiei, până în 1680.
Doina Moșoiu spune că unele din edițiile elzeviriene nu au marcă tipografică, ci doar cuvintele apud Elzeverios sau Ex officina Elzeviriana: "Majoritatea au o marcă specifică, ce le face recognoscibile. Lodewijk, fondatorul casei, folosea un vultur cu șapte săgeți în gheare și deviza Concordia res parvae crescunt. După 1620, apare o nouă marcă, Solitarul, cu deviza Non solus, folosită, mai ales, în Leyden. În Amster-dam s-a folosit, în principal, figura Minervei, cu atributele sale: măslinul, semnificând liniștea și prosperitatea, bufnița, semnificând percepția și perspicacitatea, lancea cu puterea de a dărui iluminarea și coiful de aur care conferă protecție purtătorului. Deviza este Ne extra oleas".
Tipăriturile sunt de format mic, elegant, cu caractere frumoase și netede, un model de rafinament tipografic, a declarat bibliotecarul Doina Moșoiu, adăugând că aceste "Elzevire", cărți liliput, sunt semnate de nume cu rezonanță.
Ovidius Publius Naso, Operum Tom 1-3, Amstelodami, Typis Ludovici Elzevirii, 1652 și C. Iulii Caesaris quae extant: ex emendatione Ios. Scaligeri, Ex officina Elzeviriana, Amstelodami, anno 1661 sunt volumele cu care se mândrește Biblioteca Județeană. Pe pagina de titlu, marca tipografică elzeviriană, apare un arbore însoțit de deviza latinească Ne extra oleas. Dedicația de pe verso foii de gardă este către prințul Charles Adolphe Cantacuzène, din ramura Cantacuzinilor Măgureni, poet român de limbă franceză, un mare bibliofil. Ca deținător, acesta își pune ex librisul, personalizat sub forma unui trandafir cu inițialele C C, pe foaia de titlu. Legătură originală, piele maro pe carton și tranșe aurite are această carte.
C. Iulii Caesaris quae extant: ex emendatione Ios. Scaligeri, Ex officina Elzeviriana, Amstelodami, anno 1661 este o altă tipăritură de la renumita tipografie olandeză. Primă ediție, pe foaia de gardă mai multe ex librisuri manuscris: Vintilă I. Brătianu, Eugeniu E. Stătescu, Eugeniu Petrini, Eugeniu Denize ș.a.
O provocare pentru tipografi
În primele secole ale tiparului, cărțile în miniatură au reprezentat o provocare pentru tipografi și gravori, aceste cărți devenind foarte populare pentru că erau ușor de mânuit și de transportat. Primul congres de bibliografie din lume a avut loc la Veneția, în secolul al XIX-lea, unde s-a stabilit ca acele cărți de dimensiuni foarte mici să se numească elzevire.
De unde vine termenul de elzevir
"Termenul elzevir provine de la o celebră tipografie olandeză fondată în secolul al XVI-lea de frații El Zevir, familie de tipografi și librari care au activat la Leiden, Copenhaga și Amsterdam", a declarat Doina Moșoiu. Tipăriturile elzeviriene erau cărți de format mic, elegant, cu caractere frumoase și netede (elzevirian), un model de rafinament tipografic, o adaptare inteligentă la cerințele unei epoci în care cartea a cunoscut o largă difuzare în aproape toată lumea.
Fondatorul tipografiei elzeviriene este Louis sau Lodewijk, născut la Leuven în 1540.
Tipografia din Amsterdam, unde sunt tipărite volumele BJC, a funcționat din 1638 până în 1655, sub conducerea lui Louis Elzevir, iar apoi în colaborare cu Daniel Elzevir, de departe cel mai bun tipograf al familiei, până în 1680.
Doina Moșoiu spune că unele din edițiile elzeviriene nu au marcă tipografică, ci doar cuvintele apud Elzeverios sau Ex officina Elzeviriana: "Majoritatea au o marcă specifică, ce le face recognoscibile. Lodewijk, fondatorul casei, folosea un vultur cu șapte săgeți în gheare și deviza Concordia res parvae crescunt. După 1620, apare o nouă marcă, Solitarul, cu deviza Non solus, folosită, mai ales, în Leyden. În Amster-dam s-a folosit, în principal, figura Minervei, cu atributele sale: măslinul, semnificând liniștea și prosperitatea, bufnița, semnificând percepția și perspicacitatea, lancea cu puterea de a dărui iluminarea și coiful de aur care conferă protecție purtătorului. Deviza este Ne extra oleas".
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Miercuri, 27 Mai 2015
Marţi, 26 Mai 2015
Miercuri, 13 Mai 2015
Marţi, 28 Aprilie 2015
Miercuri, 22 Aprilie 2015
Marţi, 18 Noiembrie 2014
Vineri, 17 Iulie 2015
Sâmbătă, 27 Decembrie 2014
Sâmbătă, 13 Decembrie 2014