Astăzi este lăsatul secului pentru Postul Paștelui

Mâine, 11 martie, creștinii ortodocși intră în Postul Sfintelor Paști, cunoscut și ca Postul Mare. Ca urmare, duminica premergătoare, respectiv cea a Izgonirii lui Adam din Rai, anul acesta la 10 martie, este cea a lăsatului sec de brânză, ultima în care se mai poate mânca ''de dulce''. Având în vedere că Postul Sfintelor Paști este precedat de Săptămâna Albă, o săptămână pregătitoare, în care se pot consuma brânză, lapte, ouă și pește, lăsatul secului de carne a avut loc cu o săptămână în urmă, respectiv la 3 martie 2019, în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți.

Duminica lăsatului sec de brânză este Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, amintind, astfel, înainte de intrarea în Postul Sfintelor Paști, de căderea lui Adam din Rai prin păcat, adică prin despărțirea de Dumnezeu, omul pierzând astfel asemănarea cu El, amintește Adrian Cocoșilă într-un material publicat pe site-ul www.crestinortodox.ro.

Sărbătoarea Sfintelor Paști este celebrată întotdeauna într-o zi de duminică, prin urmare și lăsatul secului pentru acest post are loc întotdeauna tot într-o zi de duminică. Sărbătoarea de lăsatul secului prezintă variații calendaristice, în funcție de zonă, ea fiind celebrată fie în duminica lăsatului sec de carne, fie în cea a lăsatului sec de brânză, menționează Ion Ghinoiu în volumul "Sărbători și obiceiuri românești" (Ed. Elion, 2002). În unele zone, pregătirile încep din ziua de sâmbătă, care este marcată în special de obiceiuri legate de cultul morților. Se fac parastase și se dă mâncare de pomană. Se pregătesc tot felul de bunătăți, se coace pâinea, apoi se fac plăcințele cu mălai în frunze de varză, tăiței cu nucă sau cu mac, poame coapte.

Duminică, toată familia se așază la masă și trebuie să mănânce pe săturate, pentru că de acum încolo nu se va mai putea mânca "de dulce". În trecut, în această zi se țineau cele mai mari șezători. Tinerii se adunau la o casă din sat, iar fetele aduceau gogoși și plăcinte calde. Era ultima noapte în care se mai puteau distra, până la Paști. În unele zone, sărbătoarea se asemăna cu Revelionul, se juca mult, se mânca și se bea din abundență, și purta nume specifice diferitelor zone: Priveghi, Alimori, La Zăpostit, Hodăițe, Refenele, Opaiț, se arată pe site-ul www.crestinortodox.ro. În Muntenia, petrecerea era familială: cei mici veneau la cei mari, copiii la părinți, finii la nași și aduceau câte un plocon, sărutau mâna gazdei și cereau iertare, pentru a intra împăcați cu toată lumea în Postul Mare.

În trecut, petrecerea avea loc sub cerul liber, de obicei pe un deal sau în locul cel mai înalt din zonă, unde se aprindeau focuri din paie sau lemne aduse de săteni, explozia de bucurie manifestându-se prin aceste luminații. Lăsatul secului este situat între solstițiul de iarnă și echinocțiul de primăvară, având astfel și rolul de a marca victoria luminii asupra întunericului. Focul se numește "priveghi" și, fiind aprins înainte de Postul Mare, i se spune Priveghiul cel Mare, iar petrecerii i se dădea valoare de An Nou. Acolo, sătenii cântau, jucau, mâncau și făceau strigături, cu urări pentru a fi iertați și purificați. În Maramureș, strigăturile se încheiau prin versurile: "cele bune să se-adune, cele rele să se spele". Petrecerea continua până spre miezul nopții, moment în care fiecare mesean mânca câte un ou, zicând: "oușor, oușor, să-mi fie postul mai ușor".

Sursa: Agerpres

Mirabela ȘERBĂNESCU