Artista de la "mode flori" și pălăriile Teatrului Oleg Danovski

926
2
Un atelier ca un fel de rai al feme-ilor, în care orice nimicuț se poate transforma într-un accesoriu care să-ți ia ochii. Și în care pălăriile de epocă, care mai de care mai împopo-țonate îți fac cu ochiul să le iei la încercat. Un atelier plin de flori și mărgele, de diademe și… pălării, așezat în capătul unui hol lunguieț, ultimul în rând, pe care scrie mare și boem: "Mode flori". Creatoarele de "Mode flori" aproape că nu mai există în teatrele românești decât la Constanța, în București și-n Cluj.


Când intri modista te ia de mână și te plimbă prin toate accesoriile epocilor trecute. Atelierul ei nu e deloc plictisitor. Printre plantele care se cațără vesele pe pereți se amestecă afișe, evantaie, icoane, picturile ei sau colaje de pălării - o nebunie de forme și culori. Atelierul de accesorii de îmbrăcăminte și de scenă este, la rândul lui, accesorizat cu veselie și tristețe de Sabina Voinea. Artista care a fost felicitată de departamentul de producție de la Scala din Milano cu care teatrul constănțean a făcut un soi de schimb de experiență anul trecut, că și-a ales și nu renunță la această meserie pe cale de dispariție.
Cu veselie, pentru că-i place tare mult ce face, și o face cu pasiune și răbdare. Iar de aproape 30 de ani de când lucrează în teatru s-a tot perfecționat, specializat a studiat… După liceul de artă a făcut Facultatea de Construcții, că n-au putut părinții să o trimită la Arte - pe vremea aceea - în 1981 nu erau Arte în Constanța, așa că s-a descurcat aici, aproape, cu ce n-avea. Din ’91 a făcut cursul de design vestimentar de 3 ani, la Școala Populară de Arte. Iar din 2009, a început Facultatea de Arte. Acum este la Master. De aici vine și tristețea. Cu toți anii de studiu, cu toți anii de muncă, cu toată pasiunea cu care lucrează, salariul este rușinos.
Și de-aia se întreabă cosând cu migală o diademă pentru balul din "My Fair Lady", cât o să mai reziste așa. Își revine repejor și prinde a-mi povesti de ce e atâta migală la o diademă. "Pornești de la zero. Îți construiești corsajul de sârmă care e împletit și letonat (îmbrăcat) și pe structura de sârmă începi s-o construiești, în funcție de destinația ei - operă sau balet - în funcție de epocă și de rochie. Sunt de migală, de creație și de ac" spune scurt, oftând. Adică ar merita… dar nu merită.
Pentru premiera "My Fair Lady" are de făcut cel puțin 50 de pălării pentru femei și bărbați - cor, soliști și dansatori. "Pe lângă pălării… poate aplicații pe rochii, poate bijuterii…" completează ea. Încă nu știe exact ce va mai fi, astea apar pe parcurs, știe sigur că vor fi flori, că doar personajul principal e florăreasă. "Pălăriile sunt accesorizate la rândul lor cu pene și boa-uri (fularele acelea lungi de blană sau de pene - n.r.)", ne povestește. "Iar ca să adaptezi o pălărie îți ia cam o zi, mai ales că penele sunt greu de cusut. Diademele le-am luat acasă să le lucrez noaptea".
La premiera Don Quijote mi s-a spus că fata de la mode flori a lucrat toată noaptea și mi-am zis că trebuie s-o cunosc. Atunci era vorba de florile de pe scenă, dar nu a fost nimic ieșit din comun - înainte de fiecare pre-mieră pierde cel puțin câte o noapte, mi-a zis. Petale de trandafir care se aruncă pe scenă, în "Carmen", sunt tot de ea făcute. Și tot în noaptea dinaintea spectacolului. Sute de petale de trandafiri din hârtie aproape identice ca formă și ținută cu petalele cele naturale. 
Poate face orice accesoriu din aproape orice material. Pentru lucrările pe care le-a făcut în primă-vară cu elevii clasei a VIII-a a școlii nr.16 a folosit fulgi, mărgele, flori, și paie și au ieșit niște colaje de pălării "demne de casa regală a Angliei", după cum a spus atunci profesorul Adrian Drăguț, cel care a invitat-o la ora sa de desen. "Cel mai frumos este că-mi place ce fac", zâmbește ea amar. "Experiență e, dăruire e…, dar nu știu cât voi mai putea sta pe șase milioane".


Comentează știrea

Mihaela BURLACU- scriitor
4 octombrie 2012
fascinant

Frumos articol si plin de adevaruri tulburatoare! Am calcat si eu pragul acestui atelier de cateva ori si era un loc de basm...nu stiam unde sa ma mai uit , peste tot erau lucruri frumoase si deosebite...ICOANELE PE STICLA, create de Sabina , s-au armonizat cel mai bine cu sufletul meu. Este un artist complex din toate punctele de vedere si un om deosebit! Felicitari pentru acest articol care ne aduce un plus de culoare in cenusiul cotidian !

Paula Tudor
4 octombrie 2012
:)

Multumesc!

Răspuns la: fascinant
Adăugat de : Mihaela BURLACU- scriitor, 4 octombrie 2012
Frumos articol si plin de adevaruri tulburatoare! Am calcat si eu pragul acestui atelier de cateva ori si era un loc de basm...nu stiam unde sa ma...

Articole din aceeaşi secţiune

Pagina a fost generata in 1.2712 secunde