"Arhitecții de suflete" pure au sărbătorit "Ziua învățătorului"

Știm cu toții că grădinița, școala primară și apoi gimnaziul, liceul, facultatea ne "fură" aproape un sfert din viață, timp în care dascălii ne trec printr-un întreg proces de învățare, ne educă și ne spun ce este bine și ce este rău. 

În fiecare dintre toate aceste etape ale vieții există niște oameni care îi stau alături copilului, apoi adolescentului și mai apoi tânărului care începe să se maturizeze: cadrele didactice. Fie că se numesc educatori, învățători, profesori, acești oameni sunt cei care lasă, fiecare în parte, câte o amprentă în formarea tinerilor ce le trec prin mâini.

Ieri a fost ziua lor, a învățătorilor și educatorilor, adică a acelor oameni minunați care ne influențează viața atât de mult, încât și după ani și ani ne amintim cu drag de ei. 

V-ați gândit, vreodată, însă, ce înseamnă munca de la catedră a celor care vă educă și modelează copiii? Dincolo de munca pe care fiecare dascăl o depune, sunt multe momente frumoase. Da, este adevărat că învățătorii, educatorii au o meserie grea, dar această meserie înseamnă, mai presus de orice, multă dragoste și răbdare. De ce? Pentru că trebuie să te poți pune în pielea fiecărui copil și să-l înțelegi, mai ales că fiecare este diferit, are propria personalitate și propriile nevoi.

Coralia Chendru, profesor învățământ primar și preșcolar spune că în meseria de educator, își dedică întreaga existență copiilor de al căror destin educațional este responsabilă. "Mă bucur de aprecierea și încrederea celor din jur, mă bazez pe interacțiunea productivă pe care o am cu părinții copiilor pe care îi educ și mă hrănesc cu bucuria și nerăbdarea cu care cei mici mă așteaptă, zi de zi, la grădiniță", a spus ea. 

La rândul său, Amalia Simion, profesor învățământ primar la Școala nr. 10 "Mihail Koiciu" este de părere că într-un sistem de învățământ în care accentul nu se mai pune de ceva timp pe elev și pe valorizarea potențialului său, a fi profesor pentru învățământ primar este o mare provocare. 

"Întâlnești în clasa pregătitoare suflete frumoase și minți creatoare cărora trebuie să le stârnești zilnic curiozitatea, să le formezi capacitatea de  analiză și gândire logică, să-i determini să învețe și să le oferi mult mai mult decât ceea ce prevede programa. A fi profesor înseamnă dăruire. Fără afecțiune și implicare, demersul pedagogic nu are sens. 

Chipurile lor inocente și zâmbetul năzdrăvan îți luminează ziua și simți că mai poți porni la drum încă o zi, încă un an școlar, încă o generație, indiferent de dificultățile întâmpinate de-a lungul timpului. Dacă pe acest drum se alătură și părinții, care își înțeleg rolul de partener educațional și se implică activ, susținând activitățile și proiectele, dar și perspectiva cadrului didactic, atunci totul pare posibil", a adăugat ea. 

Profesorului de învățământ primar Sorina Eftimi, director al Colegiului Național de Arte "Regina Maria", meseria de dascăl i-a "răpit", deja, mai mult de două decenii din viață. "Astăzi nu sărbătoresc o zi, ci toți cei 24 de ani pe care i-am petrecut la catedră, în compania elevilor mei. Este un moment de bilanț, mă simt împlinită și fericită, pentru că viața mi-a oferit o meserie nobilă și frumoasă", a completat cadrul didactic.