Arhiepiscopia Tomisului. Moaștele Sf. Luca al Crimeei, aduse la biserica Sf. Ioan Iacob Horevitul

Biserica Ortodoxă Română îl cinstește, pe data de 5 august, pe Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, Hozevitul. Acesta s-a născut în anul 1913, în satul Crăiniceni din județul Botoșani și a primit din botez numele Ilie. La vârsta de 19 ani a plecat la mânăstirea Neamț, unde timp de patru ani a fost bibliotecar și îngrijitor la bolniță. În anul 1936 a fost tuns în monahism cu numele Ioan, după care a plecat în Țara Sfântă, unde s-a nevoit timp de 10 ani la mânăstirea Sfântul Sava de lângă Bethleem. În anul 1947 a fost hirotonit diacon, apoi preot, după care a fost numit egumen al schitului românesc "Sfântul Ioan Botezătorul" de pe valea Iordanului. Aici, timp de cinci ani a tradus scrieri ale Sfințlor Părinți și a compus un volum de versuri duhovnicești. În 1952 s-a mutat la mânăstirea Sfântului Gheorghe Hozevitul din pustia Hozevei, iar după un an s-a retras ca pustnic în peștera Sfintei Ana, din apropierea mânăstirii, și a petrecut timp de șapte ani în aspre nevoințe și rugăciuni neîncetate. În data de 5 august 1960 s-a mutat către Domnul și a fost înmormântat în peșteră. 

După 20 de ani, în anul 1980, trupul sfântului a fost aflat neputrezit și plin de bună mireasmă, motiv pentru care a fost depus la mânăstirea Sfântului Gheorghe Hozevitul. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe Sfântul Ioan în luna iunie a anului 1992 și este cinstit de credincioșii din România, Grecia, Cipru și Țara Sfântă.

Arhiepiscopul Lucian Florea, unul din biografii sfântului, nota: "Mulți pelerini români sau de alt neam, poposind la schitul de la Iordan, se spovedeau la iscusitul duhovnic și primeau Sfânta Împărtășanie din sfințitele sale mâini. Din sufletul său, ca dintr-un izvor curat și îmbelțugat, curgeau cuvinte de mângâiere și întărire duhovnicească. Ostenea zi și noapte, împlinindu-și cu neasemănată osârdie chemarea în slujba lui Hristos. Săvârșea cu multă evlavie slujbe, stătea de vorbă cu frații călugări sau cu credincioșii care treceau pe acolo, lucra în grădiniță, alteori scria; noaptea se retrăgea în tufișurile de pe malurile Iordanului, rugându-se până către ziua. Uneori mergea timp de mai multe zile în deșertul Iordanului, petrecând singur în post desăvârșit, în rugăciuni și metanii".