Interviu cu Stela Popescu:
"Actorii adevărați nu vin la emisiuni de scandal!"
Pe îndrăgita artistă Stela Popescu am întâlnit-o pe scena Casei de Cultură din Constanța, cu prilejul prezentării, de către Opera Comică pentru copii din București, a spectacolului "Coana Chirița". Vivace și foarte deschisă oricărui dialog, la cei 78 de ani ai săi, actrița se poate lăuda cu un palmares impresionant, ce numără decenii pe scene din țară, dar mai ales din străinătate, unde a petrecut alături de românii din diaspora clipe minunate, după cum chiar ea ne declară.
- Recent, pe maestrul Radu Beligan l-am revăzut în "Egoistul". Reprezentați o generație de aur a teatrului românesc care pare să nu se mai "nască". Sau greșim gândind așa?
- Nu cred că ies destul în față cei care trebuie și de aceea nu sunt văzuți. Sunt foarte mulți copii talentați. Noi suntem o țară cu actori și artiști mari, chiar foarte mari. Dar este o explozie a televiziunilor comerciale și atunci, în prime time, întotdeauna apar cei care nu sunt artiști. Dorința asta de a arăta femei frumoase, cum vedem că se petrece în lumea mondenă, nu e sănătoasă culturii acestui popor. Or, actorii care fac profesia asta ca lumea nu vin în asemenea locuri. Ei nu merg în locuri mondene. Nu îi interesează să apară în emisiuni de scandal, ei stau la teatru și fac treabă. Nu mai departe proiectele acestea particulare în trei-patru personaje care merg foarte bine și care am văzut că au ajuns și la Casa de Cultură din Constanța.
- Nu vi se pare că românul a devenit devorator de știri șocante, la limita suportabilului?
- A fost ținut prea mult timp cu mâinile legate, cum s-ar spune, și acum a nimerit în libertate. Ca ăla care s-a speriat de două ori tare și vrea să se mai sperie încă o dată la film. Îi place vibrația aia.
- Ați acceptat provocarea lui Mihai Bendeac de a intra în proiectul de teatru live de la Antena 1 intitulat "Românii au artiști"?
- Mi-ar fi făcut plăcere, dar nu am cum, pentru că sunt foarte ocupată. Pe 17 martie, plecăm la Budapesta, apoi Amalfi (Italia) și după aceea în Irlanda. Eu nu prea pot să intru în proiecte de lungă durată. Piesa pe care o vom juca la Budapesta e scrisă special de George Astaloș, în anul 1990, pentru căderea zidului Berlinului, deci trecerea de la comunism la capitalism, și se intitulează "Caviar, votkă și bye bye". Un proiect de radio de 45 de minute, urmat de un spectacol de varietăți de o oră și jumătate, pe care îl joc cu Alexandru Arșinel, Tamara Buciuceanu și Eugen Cristea, pus în scenă de Dan Puican. Cu acest spectacol am făcut 32 de capitale ale lumii. Pot să spun că am fost în Argentina, în Africa de Sud, în Brazilia, în Australia și acum plecăm din nou în Irlanda, pentru a doua oară, cu aceeași piesă. Românii abia așteaptă, sunt morți de dorul țării lor, iar teatrul și artiștii români sunt ca o mană cerească pentru ei. Uite, acum Nae și Vasile s-au întors din Canada, unde am fost și noi pe 1 decembrie, și spuneau că au fost primiți cu extremă nerăbdare și dor.
Apoi, la jumătatea lunii februarie, când au venit cei de la Walt Disney cu spectacolele la Sala Palatului, am lansat și eu 24 de povești la care le-am făcut lectura, în colaborare cu Editura Litera. Poveștile clasice Walt Disney sunt superbe, editate la Chișinău, iar cărțile sunt de o frumusețe rară. Mi se pare o chestie extraordinară, mai ales că desenele animate de la televizor sunt înspăimântătoare, îi sperie. Genul acesta de desen cu ființe extraterestre cu coarne în frunte și cu ochii holbați mi se par agresive pentru copii. Or, revăzând acum toate poveștile astea ale lui Disney, am descoperit că toate au o învățătură și un îndemn spre bine. Păi uite așa învață copilul că viața e frumoasă și merită trăită.
- Cum reușiți să vă țineți departe de toate răutățile acestei lumi și să fiți la fel de zâmbitoare și tonică?
- Pur și simplu nu le bag în seamă. Răutăți sunt pe toate drumurile, dar sunt și lucruri bune pe toate drumurile, depinde ce alegi. Dacă văd că cineva e acru și toxic, nici nu stau de vorbă cu el. Ce mă interesează pe mine că lui nu îi place viața? Îl privește. Poate are niște experiențe triste, cine știe?, fiecare are problemele lui.
- Ați jucat atâția ani pe scene din toată lumea și cu toate acestea v-ați întors mereu în România. De ce?
- Primul meu mare turneu a fost la Paris. Am jucat doi ani la rând pe cea mai mare scenă, la Olympia, 45 de zile în fiecare an, deci în buricu Parisului și cu succes, nu oricum. Eram prima pe afiș și al doilea era Mircea Crișan, care pe vremea aia era vedetă mare. Niciodată n-am vrut să plec. Mie îmi place aici, îmi place țara asta frumoasă, verde. Îmi plac oamenii, chiar daca unii sunt și răutăcioși. Cred că timpurile astea i-au făcut așa. Mai răi, mai duri. Sărăcia n-ajută la nimic, doar poate pe poeți, mai ales în lirica veche. Sărăcia nu duce la bine. Mai ales când românul de rând vede că nu se poate descurca, iar alături de el ăla care a furat ajunge în fruntea societății. Sigur că asta îl dezechilibrează, îl face să creadă că nu mai există dreptate pe lume. Și atunci nici el nu mai vrea să muncească, vrea și el să fure și așa mai departe. Bine că românul se ține încă destul de tare. Drama e că acești copii nu au perspective destul de mari și vom rămâne fără… creiere. Tot am sperat că dacă vin ăștia tineri la putere vor fi mai puțin lacomi, dar lucrurile se perpetuează. Azi se spune una și mâine e cu totul altceva, iar aceasta pe oameni îi dezamăgește, îi sperie.
- Să încheiem mai optimist, la căsuța de vacanță de la 2 Mai când reveniți?
- În luna iunie. Anul trecut am stat trei luni, nu m-am mișcat și am fost cea mai fericită. Mi-a prins extraordinar de bine. Am avut și două prietene cu mine. Atâta doar că am tot mâncat și m-am cam îngrășat, dar pe urmă am mai slăbit. Nu mai pot să merg la sală, dar sunt atentă la ce mănânc. Nu știi cum fac femeile? Țin trei zile cură și a patra zi mănâncă...
Articole pe aceeași temă
Joi, 28 Februarie 2013
Marţi, 23 Octombrie 2012
Miercuri, 14 Decembrie 2011
Miercuri, 13 Iulie 2011
Luni, 25 Iulie 2011
Vineri, 22 Iulie 2011
Sâmbătă, 08 Ianuarie 2011