2 pe "2 a doua", la educație fizică, în 1988. Respect Traian Ene, ce mari profesori am avut!

N-am să uit cât oi trăi ziua de 2 februarie. Fix în urmă cu 30 de ani, cam pe la această oră 12, încasam o notă de 2. Da, ați citit bine, o notă de 2, la disciplina… educație fizică și sport! 

1988, ziua 2 februarie, în jurul orei 12. În curtea Școlii generale (așa era pe atunci) nr. 15 din Buzău, o unitate de elită a învățământului românesc, era hărmălaie mare. Ne pregăteam de ora de educație fizică și, fiind deja "mari", clasa a VII-a :), nu prea mai respectam regulile, fiind gălăgioși și mai ales fără echipamentul "ca la carte". 

Profesor de educație fizică ne era Traian Ene, nea "Pișpi" cum îi spuneam noi, copiii. Era totodată și arbitru internațional de handbal, făcând cuplu cu regretatul Romeo Iamandi, motiv pentru care mergea frecvent în Vest, iar limita sa de toleranță era foarte largă. 

Nu știu exact de ce s-a enervat - rar i se întâmpla! - și ne-a luat pe toți la inspecție, la echipament. Cum nimeni nu mai purta șort negru și tricou alb (cum era regula), ci echipamente colorate, a plouat cu note de 2. 

"2 pe 2 a doua" a fost laitmotivul zilei, nu care nu l-am uitat niciodată. 

Nu s-a supărat nimeni pe acea notă de 2, mai ales că profesorul (un tip rațional) l-a trecut doar în carnețelul său, nu în catalog. După ani și ani, chiar a fost motiv de poveste și amuzament. 

De ce am ținut musai să scriu aceste rânduri? Pentru că, dincolo de rigoarea specifică vremurilor, sistemul de învățământ era unul de calitate, chiar și la disciplina educație fizică. 

Și vă dau un singur exemplu: din generația mea, cam toată lumea joacă sporturi de echipă. Nu de performanță, dar oricând ne putem băga la handbal, baschet, fotbal, volei, chiar și rugby. 

Mă întreb câți dintre copiii generației IPhone mai știu care-i pasul săltat, care-i pasul sărit, câți pot face 10 tracțiuni la bară fixă, câți mai scot 6,2 sau 6,3 pe 50 m plat, câți mai fac 100 de genuflexiuni sau abdomene, câți se mai pot cățăra pe frânghie, câți mai pot arunca mingea de oină peste gard sau câți mai pot sări de pe loc, la lungime, măcar propria înălțime? 

Unde se mai fac orele de educație fizică? În sala de mese, la bucătărie? Cum s-o mai face evaluarea, cum s-or mai da normele de control? 

Până una alta, în această zi de "2 a doua", să ne amintim de profesorii pe care i-am avut și să ne plecăm fruntea în fața lor. Cu tot respectul!