14 noiembrie - Ziua Dobrogei. La mulți ani, dragi dobrogeni!

Dobrogea, ținutul dintre Dunăre și Marea Neagră, are o bogată și îndelungată istorie, din cele mai vechi timpuri până în contemporaneitate. În perioada medievală, domnitorul Țării Românești, Mircea cel Bătrân, și-a întins stăpânirea până la Marea Neagră. El a stăpânit Dobrogea începând cu anul 1388 și până la moartea sa (1418). În anii care au urmat, Dobrogea a intrat, treptat, sub stăpânirea Imperiului Otoman. Însă, teritoriul dobrogean nu a fost integrat total structurilor noului stăpânitor, Dobrogea fiind o provincie de margine a Imperiului Otoman.

Izvoarele istorice ne demonstrează faptul că domnitorii Țărilor Române, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul au stăpânit și ei, pentru scurte perioade de timp, părți din Dobrogea. În tot acest timp, populația românească a continuat să viețuiască în ținutul dintre Dunăre și Marea Neagră. Mai mult, contactele dobrogenilor cu Moldova, Ardealul și Țara Românească au continuat să existe și datorită transhumanțelor ciobanilor. 

Legăturile românilor din Dobrogea cu românii de pe malul stâng al Dunării s-au intensificat după Revoluția Pașoptistă din anii 1848 - 1849. În anii care au urmat, lupta pentru drepturile naționale a devenit tot mai evidentă în școlile și bisericile din Dobrogea. În anul 1870, autorițățile otomane l-au numit pe Nifon Bălășescu, originar din Sibiu, director al școlilor românești din Dobrogea. El a înființat 25 de școli românești, cele mai multe în nordul Dobrogei. 

În ziua de 24 ianuarie 1859, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, ca domnitor în Moldova și în Țara Românească, Principatele Române s-au unit formându-se statul modern român. Acesta a fost un semnal politic pentru toți românii aflați în afara granițelor noului stat modern român. În anul 1866 au izbucnit răscoale în Bulgaria, Bosnia și Herțegovina, răscoale îndreptate împotriva stăpânirii Imperiului Otoman. Sub pretextul sprijinirii fraților ortodocși din Balcani, Rusia a intervenit în susținerea răsculaților. Ca urmare, între anii 1877 - 1878 s-a desfășurat războiul dintre Imperiul Țarist și Imperiul Otoman, al cărui principal scop a fost reorganizarea țărilor balcanice.

În momentul izbucnirii războiului, turcii au început să bombardeze localitățile românești de pe malul stâng al Dunării, motivul fiind acela că România a permis trupelor rusești să tranziteze teritoriul românesc. Astfel, a izbucnit starea de război între România și Imperiul Otoman. Prin urmare, în ziua de 9 mai 1877, în Parlamentul României a fost adoptată Declarația de Independență a României, care a fost promulgată de principele Carol I în ziua de 10 mai 1877. 

Confruntarea militară dintre Imperiul Țarist și Imperiul Otoman era în plină desfășurare, când Principele Nicolae, comandantul trupelor rusești, i-a cerut Principelui Carol I să intervină în luptă. În acest sens, i-a trimis o telegramă în care menționa: "Turcii, adunând cele mai mari mase de trupe la Plevna, ne zdrobesc. Rog să faci fusiune, demonstrațiune și, dacă se poate, să treci Dunărea cu armata după cum dorești. Între Jiu și Corabia demonstrațiunea aceasta este neapărat necesară pentru înlesnirea mișcărilor mele". 

Principele Carol I a intrat în luptă și cu mari sacrificii de vieți omenești, trupele române au obținut importante victorii în luptele de la: Plevna, Rahova, Vidin și Smârdan. La sfârșitul războiului s-a desfășurat Congresul de pace de la Berlin. Imperiul Otoman a fost nevoit să plătească despăgubiri de război Imperiului Țarist și, astfel, i-a cedat Dobrogea. De pe poziții de forță, Rusia a cedat României Dobrogea, luându-i, în schimb, cele trei județe din sudul Basarabiei: Cahul, Bolgrad și Izmail. 

Pregătirile pentru unire au început din octombrie 1878

Pregătirile pentru unirea Dobrogei cu România au început în octombrie 1878, când a fost promulgată și Legea pentru Unirea Dobrogei cu România. În ziua de 10 noiembrie 1878, Domnitorul Carol I a prezidat întrunirea Consiliului de Miniștri, unde au fost stabilite normele pentru luarea în stăpânire a Dobrogei. În ziua de 13 noiembrie 1878, Principele Carol și prim-ministrul Ion C. Brătianu au stabilit ultimele dispoziții pentru intrarea armatei române în Dobrogea. Împreună cu ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu, Principele Carol a elaborat o "Proclamație către dobrogeni" și un "Înalt ordin de zi către armată", documente în care prezintă principiile și modul de unire a Dobrogei cu România. 

În dimineața zilei de 14 noiembrie, Principele Carol I, după ce a călătorit o noapte întreagă, a ajuns la Brăila, unde erau organizate festivitățile pentru luarea în stăpânire a Dobrogei. Carol I a fost primit de Ion C. Brătianu (care se afla deja la Brăila), prefectul județului, primarul orașului, consilieri locali și cetățeni ai Brăilei. 

Episcopul Dunării de Jos a ținut un Te-deum, iar oficialitățile au susținut mai multe discursuri. Cu acest prilej au fost prezentate și cele două documente: "Proclamație către dobrogeni" și "Înalt ordin de zi către armată". La finalul manifestărilor, Carol I, aflat în fruntea trupelor militare, a  străbătut orașul Brăila în aplauzele cetățenilor. Apoi, însoțit de oficialități, Principele Carol I s-a îmbarcat pe vasul "Ștefan cel Mare" și a coborât la Ghecet, în Dobrogea. Aici au fost întâmpinați de români, bulgari, turci și tătari. De la Ghecet, Carol I a plecat către București, iar trupele militare au plecat către Măcin. În ziua de 18 noiembrie au ajuns în Tulcea, iar în ziua de 23 noiembrie au intrat în Constanța, unde s-au organizat noi festivități. 

Prin urmare, ziua de 14 noiembrie 1878 reprezintă data la care administrația și trupele românești au traversat Dunărea și au debarcat în Dobrogea, iar ziua de 23 noiembrie este ziua în care armata și administrația au ajuns la Constanța. Începând cu anul 2015, ziua de 14 noiembrie a devenit, oficial, Ziua Dobrogei. Dar noi, dobrogenii, am sărbătorit ziua de 14 noiembrie chiar și înainte ca ea să devină, oficial, sărbătoare națională. La fel, am sărbătorit și ziua de 24 ianuarie 1859, când Moldova s-a unit cu Muntenia și ziua de 1 Decembrie 1918, când Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul s-au unit cu România. Noi, dobrogenii, am mai sărbătorit și ziua de ziua de 27 martie 1918, când Basarabia s-a unit cu România și ziua de 28 noiembrie 1918, când Bucovina de Nord s-a unit cu România, iar dovezile le puteți găsi în arhivele mass-media și pe Internet. În final, am o curiozitate, și anume: dacă astăzi, 14 noiembrie, în Muntenia, Moldova, Transilvania sau Basarabia se sărbătorește Ziua Dobrogei? Din ce știu eu, doar noi, dobrogenii, sărbătorim Unirea Dobrogei...

Cercetător științific dr. Sorin Marcel Colesniuc, director general al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța