Secretele cetății Tomis: Blestemele zeiței care pedepsește păcatele

1232
1

Articole de la același autor

La parterul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța, o piesă de secol II d.Chr, descoperită în vechea cetate Tomis, captează atenția turiștilor străini, care poposesc minute în șir în fața ei. Este vorba de Nemesis, zeița răzbunării.

Poveștile despre Nemesis sunt răspândite în toată Dobrogea. La fel și reprezentările sculpturale. La noi, grupul sculptural a fost conservat în stare foarte bună. Două statui feminine identice o reprezintă pe zeița Nemesis în dublă ipostază sugerând ideea de echilibrare a destinului.

Monumentul este săpat într-un singur bloc și reprezintă un templu în miniatură. Lipsesc coloana din dreapta în întregime (acum reconsti-tuită din piatră artificială) precum și mâna dreaptă a statuii din stânga, în rest foarte mici deteriorări la capete și veșminte, ca și la instrumentele de măsură ale ambelor chipuri ale divinității.

Piesa, se subliniază în volumul "Tezaurul de sculpturi de la Tomis", de V. Canarache, A. Aricescu, V. Barbu și A. Rădulescu, a fost spartă din vechime în mai multe bucăți, care au putut fi însă, în cea mai mare parte, lipite la loc.

Zeița răzbunării

În volumul amintit, Nemesis este prezentată drept zeița răzbunării. Ea întruchipează gelozia, invidia și mânia zeilor și pedepsește orice excese în faptele muritorilor. Atitudine sa punitivă se răsfrânge asupra celor care, prin calitățile lor, s-au ridicat deasupra zeilor, pentru binele omului. Potrivit autorilor, ea poate să apară în reprezentare simplă sau dublă, iar în reprezentare simplă, este uneori înaripată. Dubla reprezentare simboliza cele două funcții pe care le avea, adică de a pedepsi nedreptățile și de a recompensa dreptatea, păstrând astfel un echilibru între bine și rău.

Simbolurile de care este însoțită zeița sunt roata, balanța, jugul, sistrul isiac și un instrument gradat cu care măsura faptele oamenilor. Cultul lui Nemesis se dezvoltă atât în Grecia, cât și în Asia Mică. În Dobrogea, cultul său este atestat nu numai prin reprezentările sculpturale, ci și prin cele de pe monedele orașelor pontice.

Irina Nastasi, arheolog la MINAC, ne-a declarat că piesa reprezintă un monument votiv, închinat zeiței de către Caius Herennius Charito, după cum reiese din inscripția bilingvă (greacă veche și latină) de pe baza aediculei. Modul îngrijit în care este lucrată, calitatea artistică, comple-xitatea și expresivitatea sculpturii, denotă o proveniență extra-provincială, de plasat cronologic în timpul dinastiei Severilor, mai exact între sfârșitul secolului II și prima parte a secolului III p. Chr.

Comentează știrea

1. Comentariu marcat ca fiind necorespunzător

Acest comentariu contravine regulilor și condițiilor de utilizare a site-ului CugetLiber.ro. Conținutul lui poate fi inadecvat sau chiar ofensator pentru vizitatori. Daca ai luat la cunoștință avertismentul și dorești să citești acest comentariu pe propria răspundere click aici.

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.5244 secunde