Unde au dispărut golanii?

666
Unde au dispărut golanii? - c22cceb041eb7130216c3870cec9a3dd.jpg

Articole de la același autor

În 2010 nu mai vorbim despre golani. Nu în sensul pe care cuvântul "golan" l-a "îmbrăcat" în 1990, în zilele de 13-15 iunie și mai târziu. Nu mai vorbim despre amfiteatrele din Universitatea București, acelea care, în cea mai violentă mineriadă, au fost luate cu asalt de… "oamenii muncii", ieșiți la lumină din mine, de securiști… Pur și simplu nu mai vorbim. Am impresia că studenții, profesorii, intelectualii, artiștii aceia care și-au asumat demascarea prostiei și a ridicolului au rămas rătăciți undeva între memoriile noastre comode drept cei pe care libertatea i-a smintit. "Golani drogați" și "intelectuali fasciști". Ne rezumăm, de cele mai multe ori, la ticurile, clișeele unei gândiri leneșe, simpliste, mereu obosite.
Cine sunt acei golani pe care voluptatea violenței i-a durut? Cine sunt aceia pe care înjurăturile, inimaginabilul regres uman și mizeria socială i-au determinat să iasă în stradă să-și apere dreptul la igienă morală? Asediul golanilor din București este, astăzi, o povestioară postdecembristă de care ne amintim rar. Oamenii care au fost în serviciul onoarei nu mai sunt la modă, nu mai fac audiență. Îl pomenim rar pe Alexandru Paleologu, primul ambasador al României la Paris de după 1989. Uităm frecvent de faptul că el a devenit "ambasadorul golanilor" într-un gest de solidaritate cu toți aceia care au fost bătuți crunt, cu aceia cărora le-a șiroit sângele pe tâmple, pe față, cu aceia care au murit. Și mai rar decât pe Alexandru Paleologu îi amintim pe Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Eugen Ionesco. Au trecut prea mulți ani de când cineva încerca entuziast, cu inocență sau disperare să dea contur unui exercițiu democratic. A trecut prea mult timp de când se striga "Moarte studenților!", "Moarte intelectualilor!", în vreme ce fostul șef al statului, Ion Iliescu, le solicita minerilor să intervină pentru a face "ordine" în Piața Universității.
E păcat că am uitat de acei golani și de ambasadorul lor pentru ca astăzi, douăzeci de ani mai târziu, spațiul public, arena politică și platoul televiziunilor să fie confiscate de cele mai ordinare caractere, de cei mai abjecți politicieni, de cele mai penibile cațaveici de partid care vin să-și expună mediocritatea, incultura, ura față de ceea ce nu pot pricepe sau înțelege. Astăzi avem parte din plin de manelizare, becalizare, vadimizare, indiferent că vorbim despre vreun discurs susținut în Parlament, despre o dezbatere sau despre un simplu jurnal de știri.
Odată cu acești impostori pe care îi promovăm excesiv, am revenit, și noi, la sensul cât se poate de peiorativ al cuvântului "golan". Nu ne încearcă rușinea vecină cu umilința, nici dezgustul, nici repulsia, căci ne-am imunizat fără riscuri, iar azi nu mai reacționăm la spusele ambasadorului golanilor (n.r. - ambasadorul Alexandru Paleologu), în opinia căruia "Imbecilitatea nu e niciodată o scuză, ci o circumstanță agravantă". Încă avem nevoie de golani, dar de aceia care să se ridice împotriva "ordinii" făcute cu bâta.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Luni, 08 Martie 2010
Stire din Comentarii : E Ziua mamei mele!
Vineri, 05 Martie 2010
Stire din Comentarii : Țușcă - un handicap de imagine
Joi, 04 Martie 2010
Stire din Comentarii : Așteptându-l pe Băsescu
Miercuri, 03 Martie 2010
Stire din Comentarii : Crime cu premeditare
Marţi, 02 Martie 2010
Stire din Comentarii : Voodoo la Băsescu
Luni, 01 Martie 2010
Stire din Comentarii : Manageri la retrogradare
Luni, 08 Martie 2010
Stire din Comentarii : Ziua Liliei Ceban
Luni, 01 Martie 2010
Stire din Comentarii : Iar a venit 1 Martie?
Pagina a fost generata in 0.5281 secunde