Turistul dezmembrat în țara sejururilor de aur

519
Turistul dezmembrat în țara sejururilor de aur - 69eedb98b70f46bc10921e8fb0e46264.jpg

Articole de la același autor

*Inspirat din fapte reale

De 1 Mai am zis să ies și eu din țară. Tot auzeam de bulgari și de ofertele lor de nerefuzat – sejur all-inclusive la 30 euro, pentru două nopți, fix la Nisipurile de Aur, concerte cu chitară eclectică și, dumnezeule autostivuitorule, multă, multă băutură, cât să încep să înțeleg limba lor ciudată și să mi se facă dor de Mazăre și de palmieri.
De Paște au fost nu știu câte zeci de mii de turiști români acolo, deși ai noștri susțin că nu au "pierdut" decât vreo 6.000. Ce-i drept, a fost cam pustiu prin Mamaia.
Înainte să plec, mă uit repede și la oferta de pe litoralul românesc. Vreau să fiu și eu patriot, ca Băsescu, care și-a cumpărat Duster, și ca toți muncitorii care își dau salariul pe bere românească și pe prostituatele din parc (tot românești și ele!).
Ce găsesc? Sejur la 24 euro pentru două nopți, la un hotel de două stele – what a shit. O să avem și carnaval, cu măturători și cameriste, plus samba, baclavale și niște salvamari.
Nu, nu, nu. Eu vreau să ies din țară. Așa că mă urc în BMW-ul meu bulgăresc, cu număr de TeXas, și iau calea sudului. Drumul se desfășoară fără prea mari probleme. Fentez niște polițiști, că am auzit că așa te prind hoții din Bulgaria. Se deghizează în oameni ai legii, te opresc și te "amendează", cu tot cu TVA și șpagă, ajustat la cursul euro al zonei în care ai încălcat viteza.
Ajuns în stațiune, dau fuga la hotel și, după ce plătesc cei 30 de euro, îi cer recepționerei un whisky și-un Red Bull.
Ea dă din cap afirmativ și tot zice ceva acolo. Nu înțeleg eu prea bine, dar simt cum mă izbește o cefalee, care suferă unele mutații și face ca tot peisajul din jurul meu să micșoreze. Am impresia că pot să pășesc peste hotel, care a ajuns să fie la fel de mare ca o furnică. Drept urmare sar, însă nu reușesc decât să mă lovesc cu capul de grinda de deasupra mesei de la recepție. Brusc, încep să înțeleg bulgărește.
"Nu dăm gratis decât băuturi bulgărești. Dacă vreți ceva de import, trebuie să cumpărați", spune recepționera.
Dar eu vreau whisky, că doar stau la hotel de trei stele, cu piscină fără apă și lenjerie relativ nouă. Așa că mă duc la supermarket, leka noci-ul mă-sii de viață. În parcare mă întâlnesc cu niște băieți de treabă, care au deja whisky și îmi dau și mie să beau. Lipsesc doar ghirlandele de flori, altfel ar fi ca-n Hawaii. Ne întindem la băutură și, după o vreme, mă cam ia somnul. Băieții îmi zic să merg cu ei, că sunt cazați la un hotel de cinci stele. De-aici mi se rupe filmul.
Mă trezesc și e soare și mă simt de parcă m-ar fi mușcat o cobră. Ce petrecere tare trebuie să fi fost! Păcat că nu-mi aduc aminte prea multe. Mă simt slăbit dar măcar nu am pierdut nimic – am și buletinul, și portofelul, și poza cu nevasta și copiii.
Mă îndrept spre hotel, trebuie sa fac rapid un duș, ca să scap de durerea de șale. Recepționera țipă la mine, dar între timp mi-am pierdut capacitatea de înțelegere a limbii. Urc în cameră și, în timp ce mă spăl, observ o cicatrice urâtă. Este, fără îndoială, semn de operație.
Dau fuga la spital și ce să vezi? Nu mai am un rinichi. Ce doctori tembeli. De parcă poți să trăiești fără un rinichi. Dau să plec. Doctorul insistă, face semne către capul meu. Se pare că am și aici o cicatrice. Îmi dau părul la o parte și observ o rana circulară. Doctorul leșină. Trag ușor și reușesc să dezlipesc calota craniană. Sângerez puțin, dar e în regulă (Doamne, ce bine m-am distrat!). Surpriză. Nu mai am nici creier. Asta chiar nu e în regulă. Cum de mai gândesc, cum de îmi aduc aminte cum mă cheamă? Leșină și asistenta. Acum chiar mă distrez. Și n-am dat decât 30 de euro. Dacă stăteam în țară, puteam să rămân fără bani, ba poate mă mușca și-un maidanez. Îmi pare bine că mi-am ascultat inima. Doar asta mi-a mai rămas (o analiză medicală extinsă a relevat că am lăsat în Bulgaria și jumătate de ficat, un plămân, un ventricul, câteva artere și o unghie. De-a dreptul all-inclusive).

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Vineri, 16 Aprilie 2010
Stire din Comentarii : De ce ne facem scăpați corupții
Marţi, 13 Aprilie 2010
Stire din Comentarii : În vecinătatea morții
Luni, 12 Aprilie 2010
Stire din Comentarii : "Arăt eu a cârtiță?"
Sâmbătă, 10 Aprilie 2010
Stire din Comentarii : De ce organul nu lovește mârlanul?
Pagina a fost generata in 0.3672 secunde