Săraca noastră Constanța

Constanța are nevoie de curățenie. Aveți vreo îndoială? Dacă o luați la pas prin oraș o să vedeți că ceva nu… miroase a bine. Ori de câte ori am avut ocazia, până acum, o dată la patru ani, să facem curățenie generală, nu am făcut nimic. Acum ne vedem obligați să profităm de evenimente precum Ziua Pământului să mai curățăm puțin orașul.
Ziua Pământului se sărbătorește în fiecare an pe 22 aprilie și citeam ieri că este un moment prielnic pentru promovarea atitudinii nepoluante și pentru sensibilizarea populației cu privire la necesitatea protejării mediului și a conservării resurselor naturale.
Ce frumos sună! Numai că nu poți să nu te întrebi ce mediu să mai protejezi într-o Constanță în care astăzi ne acoperă betoanele, ne sfâșie maidanezii sau ne cad ruinele în cap? Cât despre spațiu verde… ce vis frumos!
Odinioară Constanța era un oraș în care respirai și aer curat, dar și istorie, era un port distins la Marea Neagră care își primea cu fruntea sus oaspeții, din orice colț de lume veneau ei… Astăzi, administrația locală investește cu spor în Mamaia. Cheltuieli enorme pentru gusturi extravagante, bani aruncați pe unele dintre cele mai exotice "proiecte" care, spune primarul, ar contribui la promovarea Constanței. Aiurea! Ce turist pe care îl păcălește el cu un fund gol de braziliancă sau ce damă aleasă venită să admire șeicii prinși în "hățurile" luxoaselor bărci de Formula 1 pe apă ar admira în aceeași măsură și Constanța? Pun pariu că respectivii onorabili oaspeți, cu un potențial financiar poate de invidiat pentru unii, ar strâmba rău din nas dacă edilul i-ar lua de mânuță și i-ar purta prin Peninsulă. La fel de sigură sunt că nici nu ar da pe brânci să se metamorfozeze din turiști de lux ai stațiunii Mamaia în investitori de bază ai Constanței, căci, nu?, te gândești că poate funcționează și la ei principiul reciprocității… Dar nici pe departe, iar realitatea o demonstrează!
Aceasta este realitatea crudă care cred că dezamăgește pe mulți dintre noi. Este povestea unui oraș care, dacă o ține în ritmul acesta, este sortit pieirii… Este semnalul de alarmă care ar trebui să ne țiuie permanent în urechi și mai abitir o dată la patru ani când punem ștampila pe buletinul de vot.
Până atunci, ne consolăm însă, organizând tot noi, societatea civilă, acțiuni de curățire a urbei pentru ca mâine administrația locală să ne calce iarăși în picioare.