Remaniere sau voodoo?

N-am înțeles remanierea asta. Nu am înțeles-o pentru că nu a fost explicată. În afară de șuvoiul de interpretări care a curs, așa cum era de așteptat, pe televiziunile de știri, nu a existat o explicație oficială. Adică să ne spună premierul Emil Boc de ce a fost nemulțumit de ministrul X sau de ministrul Y, în ce fel a fost prejudiciat programul său de guvernare de prezența acestora în executiv, să ne fie clar de ce îi preferă pe ceilalți șase și care este plusul de competență pe care îl aduc.
Nu văd ce plus de imagine ar aduce remanierea asta, de vreme ce au fost schimbați miniștri care au pus în aplicare măsuri hotărâte de comun acord cu premierul. Desigur, sunt măsuri nepopulare, așa cum recunoaște și Emil Boc, de câte ori este interpelat sau criticat, dar sunt măsuri bune, cel puțin așa pretinde. E adevărat că atunci când îl vedem pe Vlădescu ni se ridică tensiunea, dar nu ne simțim mai bine dacă i se dă na-na lui Vlădescu, sau este ejectat din guvern. Doar dacă recunoaștem că funcționăm primitiv, personificându-ne problemele și simțindu-ne mai ușurați când persoana care ni le-a provocat dispare sau suferă. Adică ne plătim taxele cu mult mai mare bucurie, dacă în fruntea ministerului nu mai este Răul Sebastian Vlădescu. Sau "schimbarea domnilor - bucuria proștilor"…
Dacă măsurile nu sunt bune înseamnă că programul de guvernare nu este bun și că guvernul în întregul său trebuie schimbat. Poate PDL-ul are resurse să dea alți miniștri, alt premier, poate își transferă responsabilitatea unui guvern de tehnicieni sau poate se dă la o parte, refuzând să-și mai asume guvernarea într-o perioadă de criză și scăderea în popularitate care vine odată cu ea.
Dacă măsurile sunt bune, dar își vor arăta beneficiul mai târziu, atunci nu te dai la o parte, frate! Mergi înainte, faci ce trebuie și îți asumi până la capăt un program în care crezi, nu practici genul acesta de voodoo care să dea satisfacții ieftine celor care nu-i mai pot vedea în ochi pe unii miniștri.
Remanierea asta este un fel de a-ți da cu stângul în dreptul, de a te faulta singur, de a-ți încetini voluntar mersul spre ieșirea din criză, căci schimbarea unui ministru nu poate decât să temporizeze rezolvarea problemelor care țin de ministerul respectiv.
Repet, aceasta este percepția mea asupra remanierii, câtă vreme nimeni - nici premierul care a propus numele, nici președintele care le-a acceptat - nu a explicat, cu subiect și predicat, de ce acești șase miniștri au fost înlocuiți. Și unul dintre misterele care ar trebui lămurite este de ce Mihai Dumitru n-a mai fost bun de ministru al agriculturii, dar a fost luat la Cotroceni?