De ce ne facem scăpați corupții

417
De ce ne facem scăpați corupții - a0660a7088d90fab627f8893bd0c36fb.jpg

Articole de la același autor

"Ce a lipsit pentru a reține filiera Voicu în arest", încerca să explice ieri Evenimentul Zilei eliberarea celor trei învinuiți din dosarul întocmit de procurori senatorului PSD Cătălin Voicu: Costel Cășuneanu, Marius Locic și Florin Costiniu. Pe lângă explicația dată de specialiștii contactați de ziar (faptul că Parchetul nu a reușit să demonstreze că treimea încearcă să deturneze cursul anchetei sau să-și fabrice probe în apărare), eu cred că ceea ce ne lipsește este un echivalent al RICO-ului american.
Prin Epoca de Aur, gangsterii Noii Lumi înțeleg perioada de dinainte de 1970, nu ceea ce știm noi, românii, că ar fi. În acel an, marcat în istorie prin Watergate, alegerea primei femei ca prim-ministru al Marii Britanii sau sfârșitul inutilului război din Vietnam, SUA adoptau Legea RICO (Racketeer Influenced and Corrupt Organizations Act). Autoritățile se căzneau de o grămadă de vreme să frâneze avântul luat de familiile mafiote, însă (la fel ca la noi acum) nu aveau la îndemână un instrument care să legifereze ce va să zică o organizație criminală și procedurile acesteia. Degeaba reușeau să prindă câte un corupt sau corupător, chiar și mai de Doamne-ajută: restul organizației continua nestingherită să-și facă mendrele în acea The Golden Age după care mafiosi mai bătrâni suspină și acum.
După introducerea RICO în legea penală americană, în 1970, famiglii întregi au început să pice, de la capo la soldato, întrucât procurorii s-au trezit că, iată, pot documenta activitățile infracționale ale unei organizații întregi sub protecția unei legi care le permitea să asocieze ceea ce păreau infracțiuni disparate ale unor indivizi. Astfel, rețelele îmbârligate și până atunci de nedovedit de crimă organizată ieșeau la iveală ca pânzele de păianjen dintr-o hrubă insalubră în lumina lanternei.
Nu-i vorbă, și legislația autohtonă prevede și pedepsește fapte de corupție: dare și luare de mită, trafic de influență, primire de foloase necuvenite ș.a.m.d. Dar, pe lângă că unele sunt greu de probat (nu prea poți lega un om dacă nu l-ai prins cu botul în oala cu smântână ori cu caltaboșul sub masă, nu?), ele sunt aplicabile doar în cazuri individuale sau de îngustă respirație: doi-trei inși maxim, să zicem. Până acum - poate sunt eu ignorant complet în materie - nu am văzut sau auzit de vreo organizație criminală, formată pe principii mafiote, cu legături trainice în lumea politică, de vreo astfel de rețea care să fie destrămată cum scrie la carte. Și sunt convins că există, fie și numai dacă mi-aduc aminte de afacerea patinoarelor dezvăluită recent de Gazeta Sporturilor.
În lipsa unui act nomativ care să scurtcircuiteze cărările ocolitoare pe care trebuie s-o apuce actualmente vreun Falcone sau Borsellino băștinaș, ne vom mai învârti multă vreme în jurul cozii. Iar băieții deștepți își vor scoate la Electrecord albume cu înregistrările făcute de PNA și se vor făli cu ele.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Marţi, 13 Aprilie 2010
Stire din Comentarii : În vecinătatea morții
Luni, 12 Aprilie 2010
Stire din Comentarii : "Arăt eu a cârtiță?"
Sâmbătă, 10 Aprilie 2010
Stire din Comentarii : De ce organul nu lovește mârlanul?
Pagina a fost generata in 1.39 secunde