Mai multe ştiri online:

Unirea Principatelor, Alexandru Ioan Cuza și Marea Neagră

Ştire online publicată Miercuri, 24 Ianuarie 2018. Autor: Cuget Liber Online.
Chiar dacă nu pare, Unirea Principatelor Moldovei și Țării Românești, la 24 Ianuarie 1859 este strict legată de Marea Neagră din punct de vedere geopolitic. 


Sfârșitul războiului Crimeii (1853-1856) a relevat câteva schimbări fundamentale în bazinul pontic și la gurile Dunării. Imperiul rus, care controla administrația și politicile celor două principate autonome de aproape jumătate de secol, a fost înfrânt în vreme ce Imperiul Otoman, învingător în alianța cu Franța și Marea Britanie, a acceptat că beneficiile asupra Moldovei și Țării Românești deveneau mai degrabă formale. 


Câștigătoarele conflictului din Marea Neagră, Franța și Marea Britanie, au scris textul Tratatului de pace de la Paris, semnat în 1856, care deschidea generos porțile Unirii. În plus, teritoriul românesc se reîntregea, trei județe din sudul Basarabiei (anexată de Rusia în 1812) revenind între frontierele Principatului Moldovei. 


Acțiunile politice și diplomatice ale împăratului Napoleon al III-lea al Franței, de sprijinire a unei entități statale latine, independente de ingerințele Rusiei, la gurile Dunării au fost completate de interesele majore ale Marii Britanii pentru același spațiu. Portul Sulina și Comisia Europeană a Dunării au apărut după sfârșitul războiului din Crimeea și ele au devenit parte a pragmatismului geopolitic britanic, iar în Dobrogea, se construia prima cale ferată de pe teritoriul Imperiului Otoman, aceea care lega porturile Cernavodă și Constanța (1860). 


Dezvoltarea statală a României, după Unirea din 1859, nu poate fi ruptă de reașezările geopolitice de la Marea Neagră, după înfrângerea Rusiei și revenirea Franței între Puterile europene, în 1856. 


Parlamente provizorii (Adunări ad-hoc) și-au desfășurat ședințele pe parcursul anului 1857 în orașele și târgurile Moldovei și Țării Românești, după ce Tratatul de pace de la Paris (1856) a început să-și facă simțite efectele juridice. În urma rezoluțiilor acestor întruniri, Marile Puteri europene, sub influența Franței imperiale, au adoptat, în 1858, o Convenție suplimentară, prin textul căreia se accepta o uniune formală a celor două Principate, cu guverne și administrații diferite, dar cu câteva instituții comune, ce urmau să aibă sediul la Focșani, pe graniță. 


Unirea Moldovei și Țării Românești este un concept cumulat între ideile naționale ale elitelor intelectuale românești înfrânte în revoluțiile de la 1848 (Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri, Ion Ghica și mulți alții) și interese geopolitice franceze și britanice legate de spațiul Mării Negre și gurile Dunării. Alături de acestea, Unirea are și o bună bază democratică, plebiscitară. 


Adunările ad-hoc au reunit reprezentanții diferitelor medii sociale (inclusiv țărănimea majoritară numeric) și politice, iar rezultatele lor sunt înscrise în textul Convenției de la Paris (1858) și în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domn al Moldovei (5 ianuarie 1859) și domn al Țării Românești (24 ianuarie 1859). 


Deși la început doar o uniune personală, formală, în subordinea administrativă a Imperiului Otoman și sub supravegherea atentă a Franței, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești (denumirea statului între 1859 și 1862) și-au reglementat instituțiile unitare începând cu ianuarie 1862: Parlamente comune, guverne comune, administrație comună, instituții comune. Pentru o comparație istorică privind mersul politicilor interne din cele două Principate, în perioada ianuarie 1859 (de la alegerea lui Cuza ca domn) - ianuarie 1862 (Unirea efectivă), ar merita menționat că la București, în Țara Românească, s-au succedat 9 guverne, iar la Iași, în Moldova, 6 guverne. 


Apărută inițial ca o mișcare geopolitică a Franței și de interese comerciale și strategice ale Marii Britanii în bazinul Mării Negre și la gurile Dunării, îndreptată strict împotriva Rusiei, și mai puțin ca o recunoaștere a unei mișcări naționale românești, cu ideologie unionistă, Unirea Principatelor a deschis drumul emancipării naționale, al Independenței de la 1877- 1878, intrării Dobrogei în componența statului român modern și, în mod suprem, a construit bazele Marii Uniri din 1918. 


Prof. univ. dr. Florin ANGHEL, 
Facultatea de Istorie și Științe Politice, 
Univ. „Ovidius” din Constanța


Distribuie :

Top ştiri din ultimele 7 zile

Social
miercuri, 17 iulie Foto : Șoselele morții pe litoral. "Da, este nevoie de acele separatoare de sens!" 8263 vizite, 0 comentarii Șoselele morții pe litoral. "Da, este nevoie de acele separatoare de sens!"
Tehnologie
miercuri, 17 iulie Foto : Mare atenție la aplicația care „îmbătrânește” fețe! 4020 vizite, 0 comentarii Mare atenție la aplicația care „îmbătrânește” fețe!
Monden
luni, 15 iulie Foto : Cornelia Catanga a făcut infarct! 2957 vizite, 0 comentarii Cornelia Catanga a făcut infarct!
ziare & stiri Revista presei
Pagina a fost generata in 0.7809 secunde