€ 4.7326
£ 5.2538
$ 4.2139

Mai multe ştiri online:

Suntem datori!

Ştire online publicată Miercuri, 24 Ianuarie 2018. Autor: Cuget Liber Online.
Într-o societate în care a fi naționalist este un defect major, în care scara valorilor este întoarsă cu 180 de grade, afirm că noi, cei de acum și de aici, suntem datori înaintașilor noștri! 


N-aș fi vrut să încep acest cuvânt de sărbătorire a Micii Uniri și a domnului Alexandru Ioan Cuza cu aceste cuvinte, dar și eu sunt datoare. Pentru că noi n-am fi noi, cei de azi, fără jertfele, naționalismul și patriotismul celor dinainte. 


Alexandru Ioan Cuza a realizat Mica Unire. N-a făcut-o singur, ci împreună cu o Partidă Națională, cu Mihail Kogălniceanu, cu Brătianu și cu mulți alți naționaliști români, mulți dintre ei participanți activi la Revoluția de la 1848. Ei au fost cei care au impus Europei și Lumii alegerea unui singur domn în cele două țări române și recunoașterea Micii Uniri. Ceea ce nu ar fi fost posibil fără unitate și concentrarea forțelor spre un singur obiectiv. 


Realizarea Micii Uniri n-a însemnat doar o unificare în sine, ci începutul procesului de modernizare a statului român, printr-o politică reformatoare de o deosebită importanță pentru devenirea României: reforma agrară, secularizarea averilor mănăstirești, reforma electorală, reforma fiscală, Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, Codul Penal și de Procedură Penală, Codul Civil și de Procedură Civilă, Legea instrucțiunii publice. Tot acelor personalități le datorăm sistemul de unități de măsură, organizarea armatei naționale, universitățile din Iași și București, Școala de Arte frumoase, prima cale ferată. Și, nu în ultimul rând, simbolurile naționale: Drapelul, Stema și Imnul Țării. Toate acestea realizate în doar șapte ani... 


Dobrogea nu făcea încă parte din acea Românie. Dar, domnul Alexandru Ioan Cuza a traversat pământul dobrogean. Un prim contact l-a avut cu pământul dintre Dunăre și Mare în drumul său spre Constantinopol, pentru a obține recunoașterea Unirii. La Sulina, s-a întâlnit cu guvernatorul turc și doi funcționari, pe care domnul i-a primit amabil, dar cu „demnitatea cuvenită suveranilor români independenți”. S-au tras salve de tunuri în cinstea sa. 


O a doua călătorie prin Dobrogea a avut loc în 1864, tot în drum spre Constantinopol. La Cernavodă, domnul a fost întâmpinat de dobrogeni, iar musulmanii i-au dăruit un batal învelit în tricolor. Drumul de la Cernavodă la Constanța s-a făcut cu un tren condus, personal, de directorul căii ferate, Trevor Barkley, care, în semn de mulțumire, a primit de la domn un ceas ornat cu inițialele sale în diamante. 


Courier d’Orient comenta: „La Constanța, toate autoritățile civile și militare erau adunate pe jeteră pentru a face onorurile Alteței Sale. Prințul urcă la bord, în marea ambarcațiune Beyrut, în fața căruia flutură tricolorul românesc; echipajul era urcat pe vergi și în momentul când Alteța Sa puse piciorul pe puntea Beyrut-ului, o salvă de 21 bubuituri de tun salută pe ilustrul oaspete al sultanului”. 


Cu prilejul acestei călătorii, Cuza trebuie să fi reflectat asupra necesității înființării unui port la Marea Neagră, proiect despre care a vorbit, în același an, în fața Corpurilor Legiuitoare. 


Domnul Unirii a murit în exil. Cam părăsit de români. Însă, adus în țară spre a fi înmormântat la Ruginoasa, sicriul Domnului a fost flancat, pe tot drumul de la graniță spre locul de veci, de mii de țărani. Care-i mulțumeau, astfel! 


Anul acesta, se împlinesc 140 de ani de la revenirea Dobrogei la România și Centenarul Unirii Mari. Momente extraordinar de importante din istoria națională, care n-ar fi fost posibile fără Mica Unire a lui Alexandru Ioan Cuza și toată politica sa reformatoare. 


Da, suntem datori să învățăm din trecut. Să nu repetăm greșelile. Dar putem repeta faptele mari. Din păcate, ne lipsesc multe: interesul față de istoria noastră, naționalismul, unitatea, cunoașterea, recunoașterea și aprecierea valorilor adevărate - denigrate de „vânduți”, fiind înlocuite cu „vedete” de nici o secundă - suntem egoiști, egocentriști și mult prea servili altor interese. 


Suntem datori generațiilor care au făcut posibilă existența și devenirea României: naționaliștilor de la 1859, de la 1878 și de la 1918. Le suntem datori atât conducătorilor, cât și multor români de rând, care nu au ezitat să-și pună amprenta - de sânge, uneori - pe semnăturile care au parafat drumul spre România Mare și mai apoi, pe devenirea acesteia. 
Dr. Lavinia DUMITRAȘCU, 
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Distribuie :

Top ştiri din ultimele 7 zile

ziare & stiri Revista presei
Pagina a fost generata in 0.7492 secunde