S-a ales cu preaviz pentru că… a participat la înmormântarea soacrei

Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă la nivel național. Chiar și în aceste condiții, prevalându-se de efectele crizei economice, unii angajatori fac abstracție, cu bună știință, de unele drepturi ale angajaților.

"Eu sunt o femeie simplă, lucrez ca muncitoare, am o meserie frumoasă și mi-am crescut trei copiii de pe urma ei. Au fost situații când aveam nemulțumiri din partea șefului, la felul cum se purta, cum dădea prime la angajați, dar niciodată nu am sărit cu gura. Mi-am văzut de treaba mea, făceam câte norme ni se cerea și chiar mai mult, rebuturi nu am avut aproape niciodată și am rezistat până la vârsta de 53 de ani. Ca să fiu sinceră, șeful nostru a făcut ce a făcut și a scăpat de femeile mai în vârstă, aducând fete mai tinere. Numai eu și o altă colegă, care are 48 de ani, am rezistat, că am fost mult prea muncitoare și nu ne găsea motive. Dar dacă șeful chiar vrea să-ți facă rău, găsește el o cale și tot ți-o coace până la urmă" – ne-a povestit, decepționată, Viviana Sali (53 ani), din Constanța.
Femeia ne-a explicat că în seara zilei de marți, 11 august a.c., rudele din partea soțului au anunțat-o, telefonic, că soacra sa a încetat din viață. Cum pentru înmormântare trebuia să ajungă tocmai în localitatea Livezile, din județul Timiș, a luat primul tren. Oboseala acumulată pe parcursul drumului, căldura excesivă, la care s-au adăugat și emoțiile eveni-mentului și-au spus cuvântul, femeia anunțând conducerea firmei despre ceea ce i s-a întâmplat abia joi, 13 august, când, din cauza situației neprevăzute în care a fost pusă, intenționa să ceară câteva zile de concediu. Șefa de tură a anunțat-o însă că patronul deja a concediat-o din cauza absențelor nemotivate.
"Acum sunt în preaviz, iar ca să-mi găsesc altceva de muncă nu am nicio speranță. V-am spus că nu am carte multă și nu știu legile, însă o vecină mi-a spus că dacă moare cineva din familie, salariatul are dreptul la niște zile libere. Pentru că doamna de la Personal nu vrea să vorbească cu mine, am fost sfătuită să vă cer dumneavoastră ajutorul. Vă rog din suflet să mă ajutați, dacă puteți!".

"Chiar așa, o durea gura să dea un telefon?"
Patronul firmei a fost de negăsit, însă șefa de tură, Meri Apetrei a încercat să-și… acopere șeful: "Fiecare le știe pe ale lui! Dar pe noi ne-a întrebat vreodată doamna Viviana cum ne descurcăm pe criza asta? Muncitorii vor salarii și în rest nu-i interesează! Chiar dacă lipsesc când au chef, chiar dacă dau rebuturi sau întârzie de la muncă, n-ai voie să te iei de ei. Suntem oameni, înțelegem că a fost la înmormântare, dar chiar așa, o durea gura să dea un telefon? De unde era să știe șeful ce-a pățit? Să vină la fabrică cu certificatul de deces al soacrei, să vedem ce facem! Contractul colectiv e una, cel individual e alta!".

Zile libere plătite pentru evenimente personale
Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă – ne-a explicat Carmen Gigică, consilier juridic. Ceea ce presupune că drepturile minime din orice contract individual de muncă trebuie să fie în acord cu cele din contractul colectiv de muncă la nivel național.
Legiuitorul a stabilit un număr de zile libere plătite pentru angajat în cazul unor evenimente deosebite în familie, după cum urmează: l decesul soțului, copilului, părinților, socrilor - 3 zile l căsătoria salariatului - 5 zile l căsătoria unui copil - 2 zile l nașterea unui copil - 5 zile plus 10 zile dacă tatăl copilului a urmat un curs de puericultură l decesul bunicilor, fraților, surorilor - o zi l la schimbarea locului de muncă în cadrul aceleiași unități, cu mutarea domiciliului în altă localitate - 5 zile.
În situația în care unui angajat i se refuză drepturile legale, el poate acționa în instanță angajatorul vinovat de asemenea abuzuri. Totuși, pentru evitarea unor situații de acest gen, obligația elementară a oricărui angajat este aceea de a-și anunța șeful, măcar prin telefon, că se află într-o împrejurare neprevăzută.