Minor "forțat" de mamă să fie martor într-un proces penal

Se spune că forța probantă a mărturiei poate avea de suferit când cei care conduc și realizează cercetările nu cunosc sau ignoră mecanismele psihologice care stau la baza mărturiei mai ales când martorul este un minor.
Ca tată, Liviu Ion (41 ani) nu privește cu ochi buni obligarea unui minor de a compărea ca martor în fața instanței, mai ales într-un proces în care părțile în conflict sunt proprii părinți: "Sunt în proces cu soția, deocamdată nu a băgat divorț, suntem despărțiți în fapt, dar mi-a deschis proces penal pentru lovituri și tulburarea liniștii publice. Mă acuză că am lovit-o în casa părinților ei și am făcut mare scandal acolo, lucruri inventate de ea, o să demonstrez asta în instanță. Problema e că avem un băiat, care o să împlinească zece ani în aprilie, pe care ține să-l aducă martor la proces. Se bazează că toți copiii sunt sinceri, iar judecătorul o să-l creadă pe băiat că m-a văzut cum o loveam pe maică-sa și nu pe părinții ei, că alți martori nu are, asta e problema ei. Eu nu sunt de acord să traumatizăm băiatul și aș vrea să știu dacă un copil atât de mic este obligat să fie martor, se știe foarte bine ce atmosferă e într-un tribunal, n-o suporți tu, om mare, darămite un copil? El oricum e traumatizat de la despărțirea noastră, asta îi mai lipsea! Plus de asta, copilul e sensibil. Ce, judecătorii nu pot să ne rezolve nouă dosarul fără declarația unui puști? Să demonstreze ea cu tot ce trebuie că am bătut-o, nu să se bazeze pe un copil de zece ani, care habar n-are ce înseamnă să fii martor!!".
v v v
Considerați "ochii și urechile justiției", martorii sunt aproape nelipsiți dintr-un proces penal, pentru aflarea adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată fiind obligați să lămurească toate aspectele cauzei pe bază de probe. În aceste condiții, la cererea organului de urmărire penală ori a instanței de judecată, orice persoană (inclusiv minorul), care are cunoștință de existența unor probe sau deține mijloace de probă, este obligată să le aducă la cunoștință sau să le înfățișeze.
Totuși, atunci când în această ecuație apar minori, lucrurile se complică.

Martorii sub 14 ani nu sunt puși să jure
Potrivit Codului de procedură penală (art. 81), copilul minor poate fi ascultat ca martor. Până la vârsta de 14 ani, însă, consilierul juridic Carmen Gigică ne-a explicat că ascultarea lui se face numai în prezența unuia dintre părinți ori a tutorelui sau a persoanei căreia îi este încredințat minorul spre creștere și educare. Mai mult, procedura prevede că înainte de a fi ascultată ca martor, persoana respectivă trebuie să rostească formula prin care se obligă să spună adevărul și să nu ascundă nimic din ceea ce știe. Dacă persoana care urmează să fie audiată este un minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, ea nu va depune jurământul, însă i se va atrage atenția că trebuie să spună adevărul.
Referitor la cauzele privind infracțiunile de violență între membrii aceleiași familii, instanța poate dispune ca martorul sub 16 ani să nu fie audiat în ședința de judecată, admițându-se prezentarea unei audieri efectuate în prealabil, prin înregistrări audio-video, în condițiile legii.