Frate, frate, dar brânza e pe bani

În martie 2011, Mariana Sidaru și-a împrumutat fratele cu suma de 3000 de Euro, banii urmând a-i fi restituiți în luna august a aceluiași an. Având în vedere legăturile de rudenie atât de apropiate și relațiile bune dintre ei până în acel moment, femeia a renunțat la încheierea oricărui act care să ateste împrumutul respectiv. Culmea cinismului este că, deși nu i-a restituit încă banii, fratele o amenință cu instanța pentru hărțuire, nerecunoscând că ar fi primit cu împrumut nici măcar un euro: "Am avut o relație foarte bună cu fratele meu, am și uitat că suntem, de fapt, frați vitregi. Eu am fost… umărul pe care a plâns ori de câte ori a avut nevoie, l-am ajutat cât am putut. Când mi-a cerut banii, i-am scos din bancă fără să clipesc. Nu era prima dată când îl împrumutam, a fost mereu corect, îmi dădea banii chiar înainte de scandență. Acum se înfoaie la mine ca un boxer, s-a schimbat dintr-o dată. Cineva din anturajul lui mi-a spus că e posibil să fi luat și alți bani de la cămătari... L-aș fi lăsat în pace, dar îmi trebuie urgent acești bani pentru o problemă de sănătate în familie. Mai pot eu, pe cale legală, să-mi recuperez acești bani, fără
să-l dau pe mâna Poliției?

Proba cu martori
Celor care se angajează în astfel de tranzacții, indiferent dacă împrumuturile se fac între rude sau persoane străine, consilierul juridic Carmen Gigică le recomandă să nu ignore procedura legală, care i-ar scuti pe parcurs de necazuri, adică încheierea unui act scris, autentificat prin notariat. Revenind la situația cititoarei noastre, aceasta se poate prevala de dispozițiile legii, conform cărora se îngăduie administrarea probei cu martori în situația în care există un început de dovadă scrisă sau dacă între părți există asemenea raporturi de rudenie sau de altă natură, care să fi împiedicat preconstituirea unui act scris. De reținut: dovada împrumuturilor nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătura privată.