"Șeful nu vrea să-mi semneze o simplă adeverință!"

S-ar părea că în contextul economic actual, invocarea crizei stă la loc de cinste, alături de alte fraze-standard precum "Ziceți mersi că aveți un loc de muncă!", "Nu vă ține nimeni cu forța!" "Sunt vremuri grele și nu știți să apreciați ce aveți!" etc. Chiar dacă efectele crizei sunt dureroase, asta nu justifică încurajarea unor blocaje de comunicare între angajatori și angajați.
Salariat și în momentul de față la SC M. Construct SRL, ca muncitor calificat, D. Popa (61 ani), ne-a povestit că în luna mai a fost implicat într-un accident la locul de muncă. Spre deosebire de alți doi colegi ai săi care s-au ales cu răni superfi-ciale, el mai are și acum de tras din cauza problemelor la coloana vertebrală și la genunchiul drept.
"Am fost tratat bine la Spitalul mare din Constanța, o săptămână și jumătate, după care am făcut proceduri la sanatoriul din Eforie. După externare, m-au dus acasă și am stat la pat. Necazul meu este că șeful nu mai vrea să-mi elibereze o adeverință cu zilele de concediu medical din ultimele 12 luni. Am nevoie de aceste hârtii ca să merg la Comisia de muncă, pentru prelun-girea concediului medical. Cei de la firmă, de câte ori am fost acolo, mi-au tot promis că o să-mi dea și salariile din urmă, și hârtiile de care am nevoie, dar nu s-au ținut încă de cuvânt. Am nevasta bolnavă, eu sunt ca vai de mine, până acum nu am primit niciun ban de nicăieri".

"Pentru atâta lucru a venit la ziar?"
Vădit deranjat pentru că a fost… turnat la ziar, patronul firmei, V. Ion, după ce i-a adresat câteva vorbe de duh "ingratului" său angajat, a încercat să ne convingă cât de înțelegător a fost cu salariatul său, pe care l-a plătit cu câte șapte sute lei lunar "bani în mână, plus CAS-ul. Este adevărat că pe iulie îi sunt dator, dar s-a întâmplat din cauza crizei, că am avut conturile blocate. În loc să se gândească la ce ajutor a primit de la firmă, el nu face altceva decât să mă pârască peste tot. Eu știu că el vrea să se pensioneze, dar nu-l pensionează nimeni așa ușor. Despre adeverința de care vorbiți eu acum aud de ea. Ce pățea dacă venea direct la mine să-mi spună exact de ce are nevoie? Știți că până la Dumnezeu te mănâncă sfinții! Uitați, astăzi (11 august - n.n.) o s-o rog pe contabilă să-i rezolve problema! Am atâtea necazuri cu criza asta! În loc să zică mersi că nu l-am trimis în șomaj, uite ce-mi face el!". Și, ca să pună lucrurile în ordine, l-a… convocat, "imediat", pe angajatul său, la sediul firmei, promițându-i că, de data asta, îi va semna documentele de care are nevoie.
Iar noi ne întrebăm (nici nu mai știm pentru a câta oară!), de ce este nevoie ca oamenii să apeleze la ajutorul nostru pentru probleme considerate minore chiar de cei reclamați?