Divorț cu scântei de o nevastă bătăușă

Dragostea e oarbă, mai ales când bătăile primite sistematic de la partenerul de viață îți umflă ochii...

Dependența emoțională de soțul agresor le împinge pe multe femei să rămână toată viața alături de asemenea... monștri, statisticile arătând că în România, în peste 90 la sută din cazuri, victime ale violenței în familie sunt reprezentantele sexului slab și copiii. Asta nu înseamnă că unele dintre urmașele Evei au vreo problemă din a sări la beregata bărbaților atunci când ceva nu le convine! Totuși, de regulă, femeile au puterea să suporte asemenea tratamente, pe când la bărbați lucrurile nu stau deloc așa.

Din cele povestite de cititorul nostru George S. (47 ani), s-ar părea că scenariul este același: violența verbală este urmată de una fizică. După care, o vreme, se instalează liniștea, când agresorul își copleșește victima cu vorbe frumoase și promisiuni că se va schimba. Nu după mult timp, însă, lucrurile o iau de la capăt și tot așa...

"Recunosc, sunt și eu gură bogată, nu doar nevastă-mea, dar niciodată n-am ridicat pumnul asupra ei. M-am însurat târziu, când aveam 38 de ani. Fetele nu prea aveau curajul să se lege cu mine la cap din cauza clonțului. Îmi spuneau că sunt mai rău ca o femeie! Până la urmă am făcut pasul cu o femeie la fel de vorbăreață ca mine și de aceeași vârstă. Dar nu m-am gândit niciodată că după ce o să-mi facă doi copii, o să mă ia și la bătaie!".

Avertisment martorelor!

Bărbatul nu a dorit să-și spele "și mai mult" rufele în public din jenă. Sunt destui apropiați care știu că este bătut de consoartă și i se pare suficient. Ne-a contactat pentru că a deschis divorțul și vrea să demonstreze instanței că el este părintele căruia trebuie să i se acorde custodia celor doi minori, amândoi băieți: "Când o apucă nervii, nu ține cont, dă și în mine, și în copii. Degeaba îi pare rău după aia!". Problema e că nu reușește să-și convingă două vecine, martore la foarte multe din scenele în care primea pumni de la soția sa, să vină în instanță din cauză că sunt și ele amenințate: "Le e frică să se bage, au copii și nevastă-mea le-a somat pe amândouă că n-o să scape de ea neam de neamul lor!". În aceste condiții, se teme că fără dovezile care să-i susțină acuzațiile există posibilitatea ca minorii să-i fie încredințați mamei, situație pe care nu crede că ar putea-o suporta. Vrea să știe dacă aceste martore sunt obligate, prin lege, să depună mărturie la procesul de divorț?

Instanța hotărăște

În astfel de situații, Direcția de Asistență Socială trebuie să facă o anchetă și să tragă o concluzie. Totuși, potrivit consilierului juridic Carmen Gigică, instanța are ultimul cuvânt și dacă va ajunge la concluzia că este nevoie, pentru lămurirea cauzei, și de declarațiile unor anumiți martori, îi poate cita fără nicio problemă. Potrivit legii, mar-torii sunt obligați să răspundă afirmativ unei citații, iar dacă nu o fac, vor fi aduși în fața instanței cu mandat de aducere. Rămâne de văzut ce probe vor fi administrate în instanță și dacă încredințarea minorilor se poate face fără ca martorele speriate să depună mărturie.