Adolescentul vă contestă autoritatea? Cum vă impuneți?

Dragostea necondiționată și autoritatea, dar și felul cum sunt echilibrați acești doi poli constituie cheia de boltă în educația copilului, autoritatea rezultând din fermitatea cu care părintele reacționează când adolescentul nu ține cont de regulile și valorile stabilite în cadrul familiei, dar și în afara ei (școală, societate etc).

Când este mic, lucrurile sunt un pic mai simple. Punctul critic în care părintele își dă seama că nu a dozat corect cele două componente se manifestă când are în față un adolescent rebel, care nu ține seama de exigențele față de cei mari, se îmbracă nepotrivit, fumează, nu învață suficient, chiulește de la școală etc. Este momentul în care părintele își reproșează că nu a fost suficient de autoritar, din moment ce copilul nu-l mai ascultă. "Nu mi-a plăcut să fac educație cu bățul și cu cearta - ni s-a plâns mama unui băiat de 14 ani. Acum, face numai ce-l taie capul, lista răutăților e lungă. Cea mai mare problemă e că-i plac petrecerile, iar noi nu-l lăsăm, de teama anturajului, a drogurilor etc. Ne-am dat seama că merge pe ascuns. Ne-am pierdut autoritatea în fața lui și nu știm ce să facem, ca părinți, la câte rele se întâmplă în ziua de azi..".

Moment confuz
Cunoscută ca perioadă de tranziție între vârsta copilăriei și cea adultă, adolescența presupune într-adevăr ample modificări fizice, dar mai ales emoționale și sociale. Potrivit psihologului Alina Pandrea, aceste schimbări duc la o inerentă dificultate de comunicare cu părinții, pentru că tendința adolescentului este să se desprindă de cămin, să se afirme și să devină independent. Sunt mulți părinți care, simțind că nu se pot descurca singuri, cer ajutorul dirigintelui, al altor persoane. Practic, ei se tem să-și exercite autoritatea în fața adolescentului, ca să nu-l supere și mai tare pe… răzvrătit, reproșându-și, din păcate târziu, că nu a fost suficient de autoritar la timp. Total fals, supărarea trebuie exprimată ferm, cu maximă sinceritate, pe chestiuni punctuale, cu sfaturi utile și, atenție, fără reproșuri.

Ce-i de făcut?
Subiectul este extrem de amplu, însă revenind la cazul de față, psihologul este de părere că libertatea trebuie acordată adolescentului treptat, lin. Asta nu înseamnă că încrederea în adolescent trebuie să excludă controlul, mai ales că acesta e tentat să încalce limitele care i se impun. Ideal ar fi ca aceste limite să fie strict stabilite, pornind de la ceva concret, poți să acorzi, ca părinte, pe parcurs, anumite privilegii, ca urmare a com-portamentului adecvat. Dacă limitele sunt prea largi și mai sunt și ignorate, e clar, ai ajuns un părinte lipsit de autoritate. Căci lipsa controlului echivalează pentru unii adolescenți, automat, cu dezinteresul și lipsa iubirii din partea părinților. Așadar, înainte de a fi lăsat să se ducă la petreceri, e nevoie să lași adolescentului libertatea de a se implica în activități alături de prieteni, pe care să-i cunoască și părinții, cât este posibil. Trebuie să simtă cu adevărat că face parte dintr-un grup și să știe cum să se poarte în interiorul lui. Împiedicându-l tot timpul să se întâlnească cu ceilalți, riști să-l faci un… handicapat social, un deprimat, care va recurge la droguri pentru a-și liniști sufletul, va avea dificultăți de afirmare, în ciuda aptitudinilor cu care e înzestrat.

Alte reguli simple pentru pă-rinți: l Discutați și dialogați în permanență, dar nu-i lăsați impresia că a câștigat lupta, dumneavoastră trebuie să-i impuneți niște limite și să-i insuflați valori general valabile l Inițiați mereu discuții, iar când sunteți în conflict și adolescentul nu poate face primul pas către împăcare, faceți dumneavoastră acest lucru l Negociați cu măsură, căci fără dialog și compromis, e greu să aveți o relație bună. Dacă ați impus limite stricte legate de ora de venire acasă sau dacă nu vă place unul dintre prietenii copilului, aici nu-și au loc negocierile. În schimb, puteți fi mai flexibili dacă întârzie puțin față de limita de timp stabilită și nu considerați o dramă dacă faza se mai repetă l Explicați-i și motivele care se află în spatele regulilor, pentru ca adolescentul să vă înțeleagă logica și să conștientizeze că totul e spre binele lui l Trebuie să aveți mereu ultimul cuvânt, căci adolescentul are nevoie de repere, iar ceea ce s-a stabilit trebuie respectat.