A renunțat la moștenire, pentru că defunctul avea datorii, dar după doi ani își cere partea

În termen de șase luni de la deces, persoanele cu drept de moștenire sunt obligate să se exprime în fața notarului public dacă acceptă succesiunea defunctului sau renunță la ea. Dacă termenul este depășit, acest lucru atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai moșteni.

"Suntem doi frați care ne-am înțeles destul de bine și pe vremea când trăiau părinții, și după ce au murit. Ne-am ajutat la greu și totul a mers ca între frați. Acum doi ani și patru luni, am pierdut-o și pe mama. Tata murise înainte, după o lungă suferință. Ca să-l trateze, mama a făcut mai multe datorii, pe care nu a mai apucat să le plătească, în total, 8.800 de lei. De la mama ne-au rămas două camere pe care le avea într-o curte comună cu o soră a dânsei și două hectare de teren arabil. Când fratele meu a aflat că trebuie să plătim datoria, ca să putem să facem actele de moștenire, plus banii pentru notar, a spus că el n-are de unde și că renunță. Ne-am dus amândoi la notar, a dat o declarație scrisă, a semnat-o și probleme între noi n-au mai fost. Eu am plătit datoria mamei, actele de moștenire la notar și am primit certificatul de unic moștenitor. Acum, după doi ani de atunci, fratele meu, ațâțat de cumnata, a venit la mine, a început să plângă ca să-i dau partea lui că n-are trai acasă, că are și el probleme. Mai este posibil așa ceva, după ce eu am plătit toate cheltuielile, plus cele de înmormântare și toate pomenile? Un coleg de muncă mi-a spus că aș putea afla de la Cuget Liber dacă fratele meu mai poate cumva s-o moștenească pe mama?" – Virgil B., 56 ani, din Constanța.
v v v
Înainte de a intra în detalii, consilierul juridic Carmen Gigică ne-a explicat că, din punct de vedere legal, renunțarea la moștenire înseamnă manifestarea voinței moștenitorului de a declara că nu dorește să se folosească de drepturile pe care vocația lui succesorală i le dă.
Întrucât renunțarea la moștenire este un act juridic solemn, pentru ca ea să fie valabilă trebuie făcută printr-o declarație în fața notarului public de la locul unde s-a deschis moștenirea.
Renunțarea ar putea fi făcută și în fața altui notar public decât cel din raza teritorială a ultimului domiciliu al defunctului, cu condiția ca un exemplar autentificat al declarației să fie trimis la notarul public unde este ținut registrul special de renunțări.
Probabil că notarul care a înregistrat cererea de renunțare la moștenire semnată de fratele dumneavoastră v-a explicat că, prin gestul său, practic fratele devine, prin voința lui, o persoană străină de moștenire, ceea ce înseamnă că și-a pierdut partea din moștenire care i se cuvenea potrivit legii.

Se poate reveni asupra cererii de renunțare
Chiar dacă din punct de vedere legal renunțarea la moștenire este definitivă și irevocabilă, moștenitorul poate să revină asupra acestei hotărâri dacă nu a trecut termenul de șase luni de la data decesului prevăzut de lege pentru exercitarea dreptului de opțiune succesorală și, totodată, dacă moștenirea sa nu a fost acceptată, între timp, de alți succesori ai lui, ceea ce am înțeles că nu s-a întâmplat în acest caz.
În concluzie, întrucât termenul legal în care putea să se răzgândească și să-și ceară drepturile de moștenire a fost de mult depășit, fratele dumnevoastră nu mai poate să ridice nicio pretenție ca și moștenitor al mamei dumneavoastră.