Ziua în care muzica a murit în Afganistan. „Nu m-am așteptat să ne întoarcem în epoca de piatră”

Negin Khpalwak se afla în locuința ei din Kabul în momentul în care a ajuns la ea vestea că talibanii au înconjurat orașul. În vârstă de 24 de ani, dirijoarea, odinioară imaginea faimoasei orchestre exclusiv feminine din Afganistan, a intrat în panică. Ultima oară când fundamentaliștii au fost la putere în Afganistan muzica fusese interzisă complet, iar femeilor li se luase dreptul de a munci. În ultimele luni de insurgență, talibanii îi atacaseră cu sălbăticie pe cei despre care spuneau că au trădat viziunea lor despre cum ar trebui condusă o societate islamică. Khpalwak s-a grăbit să-și acopere mâinile goale, și și-a ascuns repede mica colecție de tobe decorative. Și-a adunat fotografiile și alte amintiri cu concertele ei, le-a pus într-o grămadă și le-a dat foc.

„M-am simțit groaznic. Era ca și cum amintirea întregii mele vieți se transforma în scrum în fața ochilor mei”, spune Khalpwak, devenită acum refugiată în Statele Unite.

Orchestra, denumită „Zohra”, după zeița persană a muzicii, era formată din fete și femei cu vârste între 13 și 20 de ani, de la orfelinatul din Kabul. A fost formată în 2014 și a devenit un simbol global al libertății pe care mulți afgani au început să o aibă în cei 20 de ani în care talibanii au fost izgoniți de la putere. Purtând hijab-uri de un roșu aprins și cântând o combinație de muzică tradițională afgană și muzică occidentală cu ajutorul intrumentelor precum rabab-ul, trupa a interpretat în fața publicului la opera din Sidney sau la Forumul Economic Internațional de la Davos.

Ziua în care „Zohra” a amuțit

Astăzi, luptătorii talibani au baricadat Institutul Național de Muzică din Afganistan, acolo unde trupa obișnuia să facă repetiții, iar în unele părți ale țării posturile de radio au primit interdicția de a mai da muzică.

„Nu ne-am așteptat sub nicio formă că Afganistanul se va mai întoarce în epoca de piatră”, a spus fondatorul Institutului, Ahmad Sarmast, adăugând și că Zohra a reprezentat libertatea și emanciparea femeilor în Afganistan, și descriindu-le pe fetele din trupă drept „diplomate culturale”.

Pericolele cu care se confruntă artiștii în Afganistan au devenit evidente în 2014, când un atacator sinucigaș s-a detonat la un spectacol dintr-o școală din Kabul, rănindu-l și pe Sarmast, care se afla în public. La acel moment, insurgenții talibani au revendicat atacul și au motivat spunând că spectacolul reprezintă o „insultă la adresa valorilor islamice”. Membrele trupei Zohra au vorbit de nenumărate ori de faptul că a trebuit să se ascundă de familiilor lor, multe dintre ele foarte conservatoare, că au îndurat abuzuri verbale, amenințări și bătăi.