Zgomotele în urechi, simptome ale unei afecțiuni grave
Articole de la același autor
Sărutul, principala modalitate de transmitere a herpesului
24 Ianuarie 2008
Tensiunea psihică poate provoca dureri de cap
06 Februarie 2008
Țigările și alcoolul, cauze ale tumorilor orale
20 Februarie 2008
Mărțișor pentru mami
01 Martie 2008
Frigiditatea, o problemă de cuplu, nu o boală
19 Februarie 2008
Stăpânii compostoarelor
23 Februarie 2008
Labirintita se manifestă prin apariția vertijelor, însoțite de grețuri, vărsături și o stare generală de rău. Labirintita poate afecta una sau ambele urechi, indiferent de vârstă.
În majoritatea cazurilor, episodul durează câteva zile sau câteva săptămâni.
Recuperarea spontană este preponderentă.
Termenul de labirintită sugerează atingerea urechii interne de către procesul infecțios propagat de o complicației a otitei cronice. Situat în stânca osului temporal, labirintul se află în legatură cu urechea medie, cu sistemul nervos central și cu meningele.
Afecțiunea poate apărea în urma unei complicații a otitei acute sau a otomastoiditei cronice. Streptococul și pneumococus mucocus favorizează labirintita. "Mai poate apărea ca o complicație postoperatorie", ne explică Elena Ligia Jacotă, medic primar ORL din Policlinica Port.
Gravitatea acestei boli este mai mică acum decât înaintea erei antibioticelor, când evoluția era letală.
Trei simptome definesc labirintita
Simptomele constau în pierderea auzului, zgomote în urechi gen țiuit, vâjâituri, mișcări involuntare ale ochilor, convulsii, leșin, vertije însoțite de febră peste 39 grade Celsius, grețuri și vărsături. Vertijul este senzația subiectivă de deplasare a obiectelor în jurul propriei persoane, sau invers, pierderea echilibrului asociată cu mișcarea capului sau a corpului, ce poate fi resimțită ca o instabilitate ușoară, mergând, în cazurile grave, până la senzația puternică de rotire.
Labirintita poate surveni la orice vârstă, deși o incidență crescută se înregistrează la pacienții de 40 ani.
Diagnosticul pozitiv de labirintită se stabilește în prezența a trei simptome principale: vertij, nistagmus - mișcare a globilor oculari și hipoacuzie de percepție.
Elena Ligia Jacocă ne spune că afecțiunea merge, ca evoluție, spre vindecare sub tratament cu antibiotice sau către o labirintită supurată sau necrozată.
Antibioterapia ne scapă de labirinitită
După localizare, labirintita poate fi difuză, când cuprinde întreg labirintul și circumscrisă.
Polilabirintita este o boală gravă supurată, o consecință a unei otite medii. Această formă este azi foarte rară, întrucât antibioterapia ne ajută să scăpăm fără probleme de ea. Poate antrena distrugerea timpanului sau o inflamație a osului situat în spatele urechii. Potrivit specialistului, "Dacă otita este tratată la timp, nici nu se pune problema apariției labirintitei".
Labirintita acută apare în urma unei infecții. Pacientul prezintă văr-sături, grețuri, mai puțin tulburări de auz. În aceste condiții, bolnavul este, uneori, imobilizat la pat, iar semnele pot dura câteva zile.
Labirintita virală este forma cel mai des întâlnită. În multe cazuri, ea survine ca urmare a unei infecții virale ce afectează nasul și gâtul. Primul simptom constă în pierderea auzului. Pe durata episodului acut, vertijul cauzează frecvent grețuri și vărsături. Reîntoarcerea auzului coincide cu vindecarea.
Tratamentul medicamentos constă în administrarea de antibiotice, de medicamentele antivirale, antihistaminice, anticolinergice.
În majoritatea cazurilor, episodul durează câteva zile sau câteva săptămâni.
Recuperarea spontană este preponderentă.
Termenul de labirintită sugerează atingerea urechii interne de către procesul infecțios propagat de o complicației a otitei cronice. Situat în stânca osului temporal, labirintul se află în legatură cu urechea medie, cu sistemul nervos central și cu meningele.
Afecțiunea poate apărea în urma unei complicații a otitei acute sau a otomastoiditei cronice. Streptococul și pneumococus mucocus favorizează labirintita. "Mai poate apărea ca o complicație postoperatorie", ne explică Elena Ligia Jacotă, medic primar ORL din Policlinica Port.
Gravitatea acestei boli este mai mică acum decât înaintea erei antibioticelor, când evoluția era letală.
Trei simptome definesc labirintita
Simptomele constau în pierderea auzului, zgomote în urechi gen țiuit, vâjâituri, mișcări involuntare ale ochilor, convulsii, leșin, vertije însoțite de febră peste 39 grade Celsius, grețuri și vărsături. Vertijul este senzația subiectivă de deplasare a obiectelor în jurul propriei persoane, sau invers, pierderea echilibrului asociată cu mișcarea capului sau a corpului, ce poate fi resimțită ca o instabilitate ușoară, mergând, în cazurile grave, până la senzația puternică de rotire.
Labirintita poate surveni la orice vârstă, deși o incidență crescută se înregistrează la pacienții de 40 ani.
Diagnosticul pozitiv de labirintită se stabilește în prezența a trei simptome principale: vertij, nistagmus - mișcare a globilor oculari și hipoacuzie de percepție.
Elena Ligia Jacocă ne spune că afecțiunea merge, ca evoluție, spre vindecare sub tratament cu antibiotice sau către o labirintită supurată sau necrozată.
Antibioterapia ne scapă de labirinitită
După localizare, labirintita poate fi difuză, când cuprinde întreg labirintul și circumscrisă.
Polilabirintita este o boală gravă supurată, o consecință a unei otite medii. Această formă este azi foarte rară, întrucât antibioterapia ne ajută să scăpăm fără probleme de ea. Poate antrena distrugerea timpanului sau o inflamație a osului situat în spatele urechii. Potrivit specialistului, "Dacă otita este tratată la timp, nici nu se pune problema apariției labirintitei".
Labirintita acută apare în urma unei infecții. Pacientul prezintă văr-sături, grețuri, mai puțin tulburări de auz. În aceste condiții, bolnavul este, uneori, imobilizat la pat, iar semnele pot dura câteva zile.
Labirintita virală este forma cel mai des întâlnită. În multe cazuri, ea survine ca urmare a unei infecții virale ce afectează nasul și gâtul. Primul simptom constă în pierderea auzului. Pe durata episodului acut, vertijul cauzează frecvent grețuri și vărsături. Reîntoarcerea auzului coincide cu vindecarea.
Tratamentul medicamentos constă în administrarea de antibiotice, de medicamentele antivirale, antihistaminice, anticolinergice.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!