Vladimir Putin se întâlnește în Turcia cu omologii turc și iranian

Președintele rus Vladimir Putin efectuează marți și miercuri o vizită în Turcia, unde se va întâlni cu omologii săi turc și iranian, Recep Tayyip Erdogan și Hassan Rouhani, a anunțat luni Kremlinul, transmite Agerpres.ro.

Putin și Erdogan vor inaugura oficial cu acest prilej lucrările la prima unitate a centralei nucleare de la Akkuyu, a precizat președinția rusă.

Proiectul centralei de la Akkuyu (sudul Turciei), prima facilitate de acest gen din Turcia, este estimat la 20 de miliarde de dolari și cuprinde patru reactoare de 1200 megawați fiecare, prima unitate urmând să fie lansată în 2023, când se împlinesc 100 de ani de la fondarea Republicii Turce.

Inaugurarea va avea loc în urma unei sesiuni a Consiliului superior de cooperare ruso-turcă, prezidată de cei doi șefi de stat și care va fi axată pe chestiuni legate de relațiile bilaterale, probleme regionale și internaționale, a menționat într-un comunicat citat de Armenpress președinția de la Ankara.

Miercuri, Putin se va reuni la Ankara cu omologii săi din Turcia și Iran pentru un summit consacrat Siriei, într-un context în care cele trei țări au devenit "stăpânele jocului" în țara devastată de anii de conflict civil, profitând de estomparea rolului jucat de Washington și aliații acestuia. Rusia, Turcia și Iranul au lansat în ianuarie 2017 așa-zisul proces de la Astana, care exclude Washingtonul și face concurență negocierilor purtate în cadrul ONU, amintește France Presse.

Procesul de la Astana a reușit să ducă la un acord privind crearea în Siria a patru "zone de dezescaladare", care a permis o diminuare a violențelor în anumite sectoare, dar găsirea unei soluții a conflictului sirian trenează, în principal din cauza intereselor contradictorii ale Moscovei, Ankarei și Teheranului.

Cele trei sunt în acest moment principalele forțe din Siria, întrucât "au fost dispuse să investească resurse militare pentru a influența conflictul", a explicat Sinan UIgen, președintele Centrului pentru economie și politică externă Edam din Istanbul. "Mult timp forțele occidentale nu au vrut să se angajeze militar în Siria, care astfel se regăsește divizată în diferite zone de influență, reflectând prezența militară a acestor țări", a menționat profesorul invitat la Carnegie Europe.

SUA, care conduc o coaliție internațională antijihadistă și au susținut unele grupări considerate moderate ale opoziției împotriva regimului sirian, își concentrează în momentul de față eforturile din Siria asupra combaterii Statului Islamic, sprijinindu-se pe miliții kurde și fără a fi implicate cu întreaga lor pondere în vederea reglementării conflictului. La 30 martie, președintele american Donald Trump a afirmat chiar că americanii vor pleca "foarte curând" din Siria, în contextul în care Statul Islamic este pe cale să fie învins complet.

În ce le privește, Moscova și Teheranul sunt principalele susținătoare ale regimului președintelui sirian Bashar Al-Assad și l-au ajutat să recucerească peste jumătate din teritoriul sirian. Turcia afirmă, la rândul său, că a "securizat", cu ajutorul unor grupări rebele siriene, 2000 de km pătrați în nordul Siriei, în cadrul operațiunilor sale dintre august 2016 și martie 2017. În ianuarie a lansat o nouă ofensivă împotriva Unităților de Protecție a Poporului (YPG), miliție kurdă aliată a Washingtonului în lupta împotriva SI, dar considerată teroristă de Ankara. Astfel, 18 martie a "căzut" bastionul kurd Afrin.

"Procesul de la Astana este un mijloc prin care Turcia, Rusia și Iranul încearcă să dirijeze acest război și să-și impună diverse interese", a apreciat Elizabeth Teoman, analistă la Institutul pentru Studiul Războiului ISW. Potrivit acesteia, Turcia încearcă să securizeze anumite teritorii pentru a le pune sub controlul rebelilor care-i sunt loiali, iar Moscova vrea să "protejeze bazele navale și aeriene ruse de-a lungul Mării Mediterane". Iar dacă în teren Turcia este "un partener mai slab" decât Rusia sau Iranul, controlul extins de care se bucură în nordul Siriei "îi întărește poziția în cadrul alianței tripartite", a precizat analista.

Mai mulți experți americani evocă dorința Rusiei și Iranului de a profita de tensiunile tot mai mari dintre Turcia și SUA, generate mai ales de susținerea americanilor pentru YPG. Președintele turc și-a exprimat clar voința de continuare a ofensivei din Siria până la Minbej, oraș controlat de YPG, unde sunt instalați și soldați americani.

"Moscova speră probabil să se folosească de furia Turciei împotriva americanilor, ceea ce ar servi intereselor ruse din Siria, dar și de pe plan global, creând fisuri în cadrul NATO", a explicat Aron Lund, de la think-tank-ul american Century Foundation.

Elizabeth Teoman a mai apreciat că Rusia și Iranul ar putea de asemenea "încuraja Turcia să desfășoare cu prioritate operațiuni care ar putea pune în pericol forțele americane, bloca aprovizionarea americanilor sau limita operațiunile SUA".

Rămân, însă, unele puncte de disensiune între cele trei țări, având în vedere susținerea pe care o acordă unor tabere opuse. "Cooperarea turco-rusă este funcțională, dar are fricțiuni. Putin și Erdogan exercită presiuni pentru a-și îngrădi și influența reciproc comportamentul", a notat Teoman.

Prin urmare, nu sunt de așteptat prea multe rezultate concrete de la summitul prevăzut pentru miercuri la Ankara între președinții turc, rus și iranian. "Siria este foarte complicată și chiar dacă rușii și alții fac mari eforturi în sprijinul propriilor interese, nu se vede că ar avea un control bun asupra situației", a conchis Aron Lund, citat de AFP.