Republica Moldova sărbătorește sâmbătă 20 de ani de independență

940
Republica Moldova sărbătorește sâmbătă 20 de ani de independență - m2-1314385945.jpg

Articole recomandate

Republica Moldova sărbătorește sâmbătă, 27 august, 20 de ani de la proclamarea Independenței.

Marcată pe parcursul acestei perioade de un conflict secesionist, care a condus și la o confruntare armată; distrugerea economiei și un exod masiv al populației, la două decenii de independență, Republica Moldova continuă să se afle în fața mai multor provocări, precum instabilitatea politică, imposibilitatea soluționării conflictului transnistrean, sau pauperizarea populației. În același timp, Moldovei i se deschid și noi orizonturi și perspective prin apropierea continuă de Uniunea Europeană, posibilitatea obținerii unui regim liberalizat de vize în următorii câțiva ani, precum și a unui regim de comerț liber cu comunitatea europeană.

Republica Moldova și-a proclamat independența față de URSS, în care a fost înglobată forțat în 1940, în contextul unor ample mișcări similare în practic toate statele membre ale fostei Uniuni Sovietice. În Republica Moldova, acțiunile în acest sens au început la 3 iunie 1988, când a fost constituită Mișcarea de Eliberare Națională. În februarie 1990 au loc primele alegeri democratice, în cadrul fostei URSS, în aprilie este votată hotărârea privind instituirea tricolorului ca drapel național, în iunie, parlamentul proclamă suveranitatea Republicii Moldova. La 27 august 1991, în centrul Chișinăului a fost convocată Marea Adunare Națională, iar în aceeași zi a fost convocată ședința extraordinară a parlamentului, care a adoptat cu majoritatea absolută de voturi Declarația de Independență a Republicii Moldova.

'Republica Moldova este un stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale', potrivit Declarației de Independență, al cărei original nu s-a păstrat din cauza unui incendiu în timpul protestelor violente din aprilie 2009.

Primul eveniment care a marcat noul stat au fost mișcările separatiste. Una în sudul țării, în Găgăuzia, regiune care și-a autoproclamat republica și a existat de facto până în anul 1994, când i-a fost acordat statutul de autonomie și cea de-a doua, în regiunea de est a țării - Transnistria. În anul 1992, în Transnistria, care este susținută de facto de Rusia, a avut loc un conflict armat, care a durat câteva luni. Regiunea continuă să divizeze Republica Moldova, iar negocierile pentru reglementarea conflictului, la care participă UE, SUA, Rusia, Ucraina și OSCE, nu au nici un rezultat.

Evoluția politică a Republicii Moldova a fost destul de spectaculoasă în cele două decenii de independență. De la un parlament care a votat independența, drapelul tricolor și imnul de stat 'Deșteaptă-te române', la o conducere 'agrariană' formată din reprezentanții fostei nomenclaturi comuniste, care vine la putere în anul 1994. În anul 1998, aceasta este înlocuită de o coaliție de centru-dreapta, care, însă, suferă un eșec și în urma alegerilor anticipate din 2001 vine la putere Partidul Comuniștilor, de stânga, care se va menține până în anul 2009, când este înlocuit de o nouă coaliție de centru-dreapta - Alianța pentru Integrare Europeană. De la proclamarea iundependenței, în Republica Moldova au avut loc șapte scrutine parlamentare, dintre care trei anticipate și trei în ultimii doi ani. În aceeași perioadă de timp, țara a fost condusă de cinci președinți, dintre care doi interimari și opt premieri, dintre care cinci s-au aflat în funcție mai puțin de doi ani.

La 20 de ani de independență, Republica Moldova continuă să se confrunte cu o criză identitară. Actualul teritoriu al țării a făcut parte din Țara Moldovei, până în anul 1812, când este ocupat de Imperiul Țarist. În 1917, pe fundalul revoluției socialiste, este proclamată Republica Democratică Moldovenească, dar, la 27 martie 1918, legislativul acesteia - Sfatul Țării - decide unirea cu România. În anul 1940, teritoriul este anexat de către fosta URSS, revine pentru o scurtă perioadă de timp României, între anii 1941-1944, în timpul celui de-al doilea război mondial, ca mai apoi să fie din nou ocupat de sovietici și formată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.

Nordul și sudul Basarabiei intră în componența Ucrainei, în schimb nou-formatei RSSM îi este acordată regiunea transnistreană. Pe parcursul ocupației țariste, dar în special a celei sovietice, aici au fost aduși ruși, precum și alte minorități naționale și au fost stimulate căsătoriile mixte, astfel că în prezent circa 25% din populație nu vorbește limba de stat, care în constituție se numește 'moldovenească', dar de fapt este identică limbii române. Astfel, majoritatea populației așa și denumește limba pe care o vorbește - moldovenească, și se autodefinește drept 'moldoveni'. În același timp, o altă parte, în special fiind vorba de elita intelectuală, se consideră români și vorbitori de limba română.

Unii cetățeni ai țării doresc în continuare unirea cu România, considerând Republica Moldova o parte a spațiului românesc, în timp ce alții și-ar dori mai degrabă o uniune cu Rusia, sau chiar restabilirea Uniunii Sovietice. Circa 70% din populație și-ar dori aderarea la Uniunea Europeană, în același timp, circa 50% ar dori un parteneriat strategic cu Rusia, potrivit sondajelor. Aceste viziuni diferite divizează adesea societatea de la Chișinău, dar și clasa politică. În Republica Moldova activează Partidul Național Liberal, care optează deschis pentru unirea cu România, dar și formațiuni politice rusofile, care promovează aderarea Republicii Moldova la Uniunea Rusia-Belarus, precum și un partid care dorește să obțină teritoriul Țării Moldovei, pe care consideră că a fost luat ilegal de România. Pe pereții și zidurile din Chișinău pot fi văzute atât inscripții ca 'Basarabia - pământ românesc', cât și 'Kișinev, ruskii gorod' (Chișinău - oraș rusesc).

Migrația masivă a populației este o nouă problemă pentru Republica Moldova, dar care a constituit și o salvare pentru sute de mii de oameni, care și-au găsit un loc de muncă peste hotare, dar și pentru sutele mii de rude, care au trăit din banii trimiși acasă de imigranți. Fenomenul a început la mijlocul anilor 90, dar a luat amploare la începutul anilor 2000. Statisticile oficiale vorbesc de aproximativ 400.000 de oameni aflați peste hotare (ceea ce reprezintă 10% din populație, sau circa 30% din forța de muncă), în timp ce statisticile neoficiale vorbesc de 600.000 sau chiar un milion de cetățeni moldoveni care și-au lăsat copiii fără supravegherea părinților, sau bătrânii fără sprijinul copiilor. Totuși, doar în anul 2010, pe căi oficiale, în Republica Moldova au fost transferate circa 1,25 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă aproape un buget anual al țării. În anul 2008, volumul banilor transmiși de imigranții de peste hotare a depăși 1,6 miliarde de dolari. Migrația conduce și la o problemă demografică, astfel că experții prognozează reducerea populației Republicii Moldova cu până la un milion, până în anul 2050.

Totodată, Republica Moldova se află și în fața unei provocări politice ce durează mai bine de doi ani, în care țara nu are un președinte ales. Din anul 2009, au existat patru tentative eșuate de alegere a șefului statului, iar două parlamente au fost dizolvate pentru că nu au găsit o majoritate de 3/5 pentru alegerea președintelui. Actualul legislativ, ales la 28 noiembrie 2010, de asemenea nu a găsit o soluție, astfel că situația riscă să se repete, iar un nou scrutin parlamentar să aibă loc până la sfârșitul acestui an, sau la începutul anului viitor.

Indiferent de greutățile prin care trece, Republica Moldova crede însă într-o perspectivă care este legată de integrarea în Uniunea Europeană. În ianuarie 2010 au început negocierile privind semnarea unui acord de asociere la UE, în prezent sunt purtate negocieri și în privința liberalizării regimului de vize și a semnării unui acord de comerț liber. Autoritățile și-au anunțat drept obiective prioritare integrarea în Uniunea Europeană, democratizarea societății, asigurarea unei prese libere și justiții independente, creșterea economică, lichidarea sărăciei și dezvoltarea socială. În ce măsură Republica Moldova va reuși să-și îndeplinească scopurile depinde de cetățenii săi și de liderii pe care îi aleg.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.491 secunde