Fosta conducere a companiei "Petromin" a fost din nou achitată

În urmă cu mai bine de o săptămână, Tribunalul Galați a dispus achitarea întregii conduceri a Petromin-ului, pentru toate faptele penale reținute prin rechizitoriu.
De altfel, în paralel, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului există, în prezent, pe rol, o plângere a fostei conduceri a Petromin-ului, în care apărătorii fac referire la acțiunile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, ale Poliției Constanța și ale Inspectoratului General de Poliție, care au fost percepute ca fiind puternic marcate de influența politică, din cauza faptului că Dragomir Călin Marinescu fusese secretar de stat în Ministerul Transporturilor și membru al Partidului Democrat, aflat la vremea respectivă în opoziție.

Cazul "Petromin - Minerva" se situează, cu certitudine, pe primul loc în categoria celor mai lungi procese din justiția de după 1989. Au trecut peste 13 ani de judecată, dar acest proces nu a ajuns încă la o finalitate, dosarul aflându-se, în prezent, în cel de-al patrulea ciclu procesual, în revizuire.

Afacerea Petromin - Minerva
În 1992, CNM Petromin SA încheie un contract de joint-venture cu firma grecească Ermis, al cărei patron este miliardarul grec John (Ioannis) Alafouzos.
Compania română, la a cărei conducere se aflau Călin Dragomir Marinescu, Mihail Constatinescu, Nicolae Romanuel Posedaru, Constantin Bobeș, Virgil Toanchină și Elena Minerva Dan, avea capital de stat, dar în regim de drept privat. Aportul Petromin a constat în șapte nave aflate fie în exploatare, dar în stare de uzură avansată, fie în conservare, din cauza imposibilității de operare cauzată de starea fizică precară.
O parte dintre ele erau adăpostite în parcul rece de la Agigea, un fel de cimitir pentru nave. Ele au fost evaluate de brokeri internaționali la suma de 50,25 milioane USD. La rândul ei, firma grecească a adus un credit egal cu valoarea navelor de la băncile străine specializate în operațiuni de shipping.
Pe măsura reparării navelor, acestea au intrat în exploatare, rezultatele fiind foarte bune. Conducerea companiei Petromin a considerat că încheierea contractului cu Minerva era o afacere foarte bună și profitabilă, prin rezolvarea problemei celor șapte nave, care nu funcționau și generau cheltuieli de întreținere sau funcționau numai cu datorii. Totodată, era soluționată și situația echipajelor.

Istoric juridic
În 1993, după arondarea flotei comerciale la FPS, echipa managerială condusă de Călin Marinescu, zis și "Shogunul", a fost schimbată. Un an mai târziu, procurorii au dispus trimiterea în judecată a echipei manageriale condusă de Marinescu, pentru abuz în serviciu, fals, uz de fals, contrabandă cu nave, operațiuni interzise de export și folosirea fără drept a creditului societății.
În 1996, Tribunalul Constanța i-a achitat pe foștii directori ai Petromin. În 1997, magistrații de la Curtea de Apel a respins apelul Parchetului împotriva hotărârii de achitare și a menținut decizia Tribunalului.
Surpriza a apărut în iunie 1998, când Curtea Supremă de Justiție, fără alte probe, a admis recursul procurorilor și i-a condamnat pe inculpați la pedepse de până la 12 ani de închisoare. Vestea avea să-i șocheze pe foștii directori ai Petromin-ului, care nu-și puteau explica cum se putea ca, fără alte probe, magistrații să-i condamne la ani grei de închisoare, pentru niște fapte pentru care două instanțe îi găsiseră nevinovați.
În ianuarie 2002, Tribunalul Constanța respinge din nou revizuirea cu motivarea esențială că profitul realizat nu este cert întrucât rapoartele de audit nu fuseseră însușite definitiv de board-urile partenerilor, ca și cum inculpaților nu li se imputase producerea unei pagube.
Foștii directori au atacat cu apel această hotărâre la Curtea de Apel Constanța. Curtea Supremă de Justiție a admis, în iunie 2002, cererea de strămutare formulată de Călin Marinescu și a dispus judecarea cauzei de către Curtea de Apel Galați.

Al patrulea ciclu procesual în revizuire
La numai câteva zile, inculpații au fost arestați în executarea mandatelor emise, ca urmare a hotărârii din 1998 a Curții Supreme de Justiție, cu motivarea că suspendarea acordată prin încheierea de admitere în principiu a revizuirii din 9 septembrie 1998 nu mai subzistă. Practic, s-a susținut că se procedează la rectificarea unei erori materiale din mandatele originare, judecata fiind făcută fără citarea condamnaților.
Decizia a surprins apărătorii, care au susținut, la momentul respectiv, că sunt interese politice și că, dacă argumentul era valabil juridic, atunci persoanele implicate trebuiau arestate încă din ianuarie 2002, când Tribunalul Constanța respinsese în fond a doua revizuire.
La Curtea Supremă de Justiție, procesul a durat aproape un an, amânările fiind acordate sub pretexte diferite. Apărătorii susțineau, la momentul respectiv, că existau informații credibile în sensul că asupra inculpaților aflați în stare detenție se exercită presiuni pentru a incrimina prin declarațiile lor anumiți oameni politici.
Pe 4 februarie 2004, magistrații au admis recursurile condamnaților și ale părților responsabil civilmente, au casat hotărârile anterioare date în revizuire și au dispus rejudecarea cauzei în fond, la Tribunalul Galați.
După trei cicluri procesuale în revizuire, Curtea de Apel Galați a admis apelul formulat de fosta conducere, a desființat hotărârea Tribunalului Galați, prin care se respinsese cererea de revizuire și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Soluția de achitare pronunțată, de curând, la Tribunalul Galați, în cel de-al patrulea ciclu procesual în revizuire, a fost atacată în apel de procurori astfel încât, după motivare, dosarul va fi trimis la Curtea de Apel Galați.