Delfinul riscă să rămână fără echipaj în câțiva ani
1012
r Singurul submarin român stă legat la cheu de 14 ani, deoarece Armata nu găsește 20 de milioane de euro pentru a-i cumpăra acumulatori r Dacă nu va fi repus în funcțiune prea curând, puținii specialiști de la bordul submarinului vor ieși din sistem fără a avea pe cine să lase în locul lor r O treime dintre cei aflați la bordul submarinului nu s-au scufundat niciodată
De mai bine de 14 ani de zile, singurul submarin al Armatei Române, Delfinul, nu s-a mai scufundat. Submersibilul stă legat la cheu, deoarece îi lipsesc doi acumulatori, fără de care nu se poate mișca, nici măcar pe la suprafață. În ultimul deceniu, an de an, toți politicienii care s-au perindat pe la conducerea Ministerului Apărării promiteau că Delfinul va redeveni funcțional, avansând și sumele de bani care se vor investi pentru ca submarinul să poată vedea din nou adâncimile mării. Însă, vorba poeziei, ce e val ca valul trece, iar miniștrii au plecat exact așa cum au venit, adică fără a face ceva. Anul acesta, când întreaga lume suferă de pe urma crizei economice, cu atât mai puțin ne așteptăm să fie alocate fonduri pentru recuperarea Delfinului, mai ales că este vorba de vreo 20 de milioane de euro.
Bunicul Delfinului i-a speriat pe ruși
Poate că unii dintre dumneavoas-tră nu cunosc că istoria militară a României în domeniul submarinelor este mult mai veche. Țara noastră s-a înzestrat cu trei submersibile, Delfinul, Marsuinul și Rechinul, în perioada interbelică, numai primul dintre ele participând activ la cel de-al doilea război mondial. Supărați pentru că Delfinul le-a descoperit toate mișcările din Marea Neagră și le-a scufundat câteva nave, ajungând chiar într-unul din marile porturi militare sovietice fără ca nimeni să bage de seamă, după război, rușii ne-au confiscat toate submarinele și le-au dat la tăiat.
Însă, deși războiul se terminase de mult, interesele României la Marea Neagră nu se schimbaseră deloc. Astfel că, prin anii 1980, a fost reluată ideea de a se înzestra forțele navale cu un submarin. Ceaușescu a dat ordin să se achiziționeze fie trei submarine mici, ori unul de clasă medie. În cele din urmă, s-a luat hotărârea ca România să cumpere un singur submersibil, din clasa Kilo, fabricat de ruși. Astfel, în 1986, un echipaj român, pregătit și perfecționat în Rusia, aducea acasă Delfinul.
Până în 1995, când i s-a epuizat resursa energetică, submarinul s-a aflat activ în slujba armatei române.
Unul dintre cele mai performante submarine
Deși nu este cel mai nou model de submarin, Delfinul este considerat, și la ora aceasta, unul dintre cele mai fiabile și greu de detectat submersibile din lume. "Este unul dintre cele mai performante submarine convenționale. Este foarte greu de detectat de navele de suprafață și de celelalte submersibile, mai ales datorită învelișului de cauciuc care îl îmbracă pe toată suprafața. Acest cauciuc îl face aproape imposibil de descoperit cu sonarul activ, cât și cu cel pasiv. De asemenea, aparatura de la bord care poate produce vibrații este pusă pe un suport de amortizare, în timp ce motoarele sunt foarte silențioase. Și din punctul de vedere al amprentei termice și al amprentei câmpului magnetic, Delfinul se află în top. De aceea, țările vestice, mai ales SUA, după revoluție, au arătat un interes deosebit pentru a ne cunoaște submarinul. Principalul lui atu constă în faptul că este foarte silențios și poate desfășura activități la distanțe mari și în secret", ne-a declarat căpitan-comandorul Daniel Bondoc, actualul comandant al submarinului.
20 de milioane de euro costă reparațiile
Potrivit ultimului ministru al Apărării, Teodor Meleșcanu, Delfinul ar avea nevoie de 20 de milioane de euro pentru a se putea scufunda din nou, după 14 ani de inactivitate. De banii aceștia ar urma să se achiziționeze acumulatorii, să se facă toate reviziile tehnice și să se aducă unele îmbunătățiri ale aparaturii de comunicații de la bord, pentru a deveni compatibil NATO. Însă, din moment ce MApN nu mai are bani nici măcar pentru a plăti sporurile militarilor, puțini sunt cei care încă mai cred că submarinul va fi reabilitat în următorii ani.
"Delfinul nu a mai efectuat scufundări din 1995, când a executat ultimele două misiuni în imersiune. Am scos bateriile din submarin pentru că începuseră deja să reprezinte un pericol. De atunci, ne chinuim să îi înlocuim acumulatorii, dar fără succes. În rest, submarinul se află în stare foarte bună. Toate instalațiile tehnice funcționează foarte bine, aparatura de la bord este în perfectă stare. Singura problemă ține de achiziția bateriilor și de verificarea metrologică a instalațiilor sub presiune, pentru că în țara noastră nu se pot face aceste teste. Noi nu am făcut o evaluare financiară, pentru că nu e treaba noastră, ci doar una tehnică. În rest, totul este în regulă. Poate doar la comunicații s-ar mai putea aduce unele îmbunătățiri pentru a le face compatibile NATO, însă dintr-un submarin e foarte greu să scoți și să bagi ceva. Dacă s-ar găsi fonduri pentru baterii, am mai putea beneficia de serviciile lui încă 20 de ani fără a ne fi rușine cu el", susține comandorul Aurel Puichiliță, șeful de Stat Major al Centrului de Scafandri.
În lipsa acumulatorilor, submarinul este alimentat cu electricitate de la cheu, însă nu se poate deplasa decât cu cablurile după el. Dacă se oprește motorul și nu ai sursa de electricitate lângă tine, riști să rămâi cu Delfinul în pană în largul mării. Mai rău e, glumește echipajul, că nici nu poți să îl împingi ca să repornească.
Primul echipaj, antrenat în Rusia
Primul echipaj care a preluat submarinul de la ruși și l-a adus în țară a fost cu atenție selectat de regimul comunist de atunci, cu doi ani înainte. Prima fază a pregătirii s-a desfășurat în țară și a constat în învățarea limbii ruse și a teoriei generale despre submarine. Cursurile s-au întins pe 10 luni în România, după care, dintre cursanți, a fost ales echipajul care a plecat în Rusia, la alte pregătiri. Principalul criteriu de selecție a fost starea civilă, din ordinul Elenei Ceaușescu fiind recrutați doar cei însurați. Regimul se temea ca nu cumva membrii echipajului să se însoare cu rusoaice și să se întoarcă de acolo cu anumite "codițe", instruite de KGB.
Comandorul (r) Gheorghe Popescu și-a petrecut aproape întreaga carieră militară pe Delfinul, făcând parte din echipajul care a preluat submarinul din Rusia. "Pe lângă cursurile din România, am fost pregătiți și în Rusia, înainte de a-l prelua. Am stat 4 luni în primul port, 6 luni la Riga, încă 4 luni la Odessa, unde am făcut pregătiri tehnice și luarea în primire. Apoi am urcat la bord. La început, noi eram dublura unui echipaj rusesc, după care, de-a lungul săptămânilor, am trecut noi la comandă și ei au devenit secunzi. În noiembrie 1986, submarinul a ajuns pentru prima dată într-un port românesc, la Midia", spune Gheorghe Popescu, cel care a deținut comanda Delfinului până acum o lună, când s-a pensionat.
"30% dintre noi nu au apucat să facă imersiuni"
Actualul echipaj numără 50 de membri, însă există pericolul ca, în curând, Forțele Navale să rămână fără specialiști în acest domeniu. Și așa, o treime dintre marinarii aflați la bordul Delfinului nu au apucat niciodată să se scufunde. "Încercăm să ne menținem deprinderile, deși este foarte greu. 30% dintre noi nu au apucat să facă imersiuni, iar în timp ar putea să crească numărul dacă nu se va repara submarinul", spune căpitan comandorul Daniel Bondoc, care recunoaște că nici el nu a apucat să se scufunde cu Delfinul.
Comandorul Aurel Puichiliță, șeful de Stat Major al Centrului de Scafandri, atrage însă atenția că situația este îngrijorătoare, deoarece, în câțiva ani, submarinul ar putea rămâne fără echipaj. "Mai avem un nucleu de oameni pregătiți pe submarin care îi poate învăța și pe ceilalți, care ar putea instrui noii membri ai echipajului. Dar dacă submarinul va mai rămâne legat la cheu, în câțiva ani vom pierde și bruma asta de specialiști și va trebui să o luăm de la zero. Iar un echipaj nou, în condițiile în care există oameni experimentați care să îi învețe, se formează în doi ani. Vă dați seama cât ne-ar lua să îi putem pregăti în condițiile în care nu vor mai exista specialiști în sistem. Iar un submarin este mai complicat și decât un avion. Este foarte important să ne menținem școala și ca navele de suprafață să se poată antrena cu un submarin adevărat și nu în orb", spune Puichiliță.
Deși Delfinul este țintuit la mal, membrii echipajului se prezintă în fiecare zi la program și desfășoară activități ca în condițiile în care submarinul ar fi fost funcțional. Verifică tehnica de la bord, execută controale tehnice pentru fiecare instalație, fac tot felul de exerciții de antrenament. Însă nu pot ieși pe mare.
Comandorul (r) Gheorghe Popescu povestește că pe parcursul celor 10 ani cât a funcționat, Delfinul a executat peste 60 de misiuni principale, efectuând toate operațiunile posibile, de la cercetare până la foc cu torpile și lansare de mine. "A executat tot ce se putea: lansare mine, torpile, supraveghere trafic, manevre tehnice și tactice mai deosebite, ancorare în imersiune sau oprirea submarinului pe fundul mării. Pentru mine, toate misiunile erau deosebite și foarte importante", susține comandorul.
Date tehnice
Submarinul are o lungime de 74,3 metri, o lățime de zece metri și pescaj de 6,6 metri, poate ambarca 18 torpile sau 36 de mine, dispune de patru tuburi lansatoare și poate coborî la o adâncime de 240 de metri. Delfinul are un deplasament de 2.325 de tone la suprafață și 3.076 tone în imersiune și dezvoltă o viteză de zece noduri la suprafață și 20 de noduri în imersiune, având o autonomie de 6.000 de mile marine.
De mai bine de 14 ani de zile, singurul submarin al Armatei Române, Delfinul, nu s-a mai scufundat. Submersibilul stă legat la cheu, deoarece îi lipsesc doi acumulatori, fără de care nu se poate mișca, nici măcar pe la suprafață. În ultimul deceniu, an de an, toți politicienii care s-au perindat pe la conducerea Ministerului Apărării promiteau că Delfinul va redeveni funcțional, avansând și sumele de bani care se vor investi pentru ca submarinul să poată vedea din nou adâncimile mării. Însă, vorba poeziei, ce e val ca valul trece, iar miniștrii au plecat exact așa cum au venit, adică fără a face ceva. Anul acesta, când întreaga lume suferă de pe urma crizei economice, cu atât mai puțin ne așteptăm să fie alocate fonduri pentru recuperarea Delfinului, mai ales că este vorba de vreo 20 de milioane de euro.
Bunicul Delfinului i-a speriat pe ruși
Poate că unii dintre dumneavoas-tră nu cunosc că istoria militară a României în domeniul submarinelor este mult mai veche. Țara noastră s-a înzestrat cu trei submersibile, Delfinul, Marsuinul și Rechinul, în perioada interbelică, numai primul dintre ele participând activ la cel de-al doilea război mondial. Supărați pentru că Delfinul le-a descoperit toate mișcările din Marea Neagră și le-a scufundat câteva nave, ajungând chiar într-unul din marile porturi militare sovietice fără ca nimeni să bage de seamă, după război, rușii ne-au confiscat toate submarinele și le-au dat la tăiat.
Însă, deși războiul se terminase de mult, interesele României la Marea Neagră nu se schimbaseră deloc. Astfel că, prin anii 1980, a fost reluată ideea de a se înzestra forțele navale cu un submarin. Ceaușescu a dat ordin să se achiziționeze fie trei submarine mici, ori unul de clasă medie. În cele din urmă, s-a luat hotărârea ca România să cumpere un singur submersibil, din clasa Kilo, fabricat de ruși. Astfel, în 1986, un echipaj român, pregătit și perfecționat în Rusia, aducea acasă Delfinul.
Până în 1995, când i s-a epuizat resursa energetică, submarinul s-a aflat activ în slujba armatei române.
Unul dintre cele mai performante submarine
Deși nu este cel mai nou model de submarin, Delfinul este considerat, și la ora aceasta, unul dintre cele mai fiabile și greu de detectat submersibile din lume. "Este unul dintre cele mai performante submarine convenționale. Este foarte greu de detectat de navele de suprafață și de celelalte submersibile, mai ales datorită învelișului de cauciuc care îl îmbracă pe toată suprafața. Acest cauciuc îl face aproape imposibil de descoperit cu sonarul activ, cât și cu cel pasiv. De asemenea, aparatura de la bord care poate produce vibrații este pusă pe un suport de amortizare, în timp ce motoarele sunt foarte silențioase. Și din punctul de vedere al amprentei termice și al amprentei câmpului magnetic, Delfinul se află în top. De aceea, țările vestice, mai ales SUA, după revoluție, au arătat un interes deosebit pentru a ne cunoaște submarinul. Principalul lui atu constă în faptul că este foarte silențios și poate desfășura activități la distanțe mari și în secret", ne-a declarat căpitan-comandorul Daniel Bondoc, actualul comandant al submarinului.
20 de milioane de euro costă reparațiile
Potrivit ultimului ministru al Apărării, Teodor Meleșcanu, Delfinul ar avea nevoie de 20 de milioane de euro pentru a se putea scufunda din nou, după 14 ani de inactivitate. De banii aceștia ar urma să se achiziționeze acumulatorii, să se facă toate reviziile tehnice și să se aducă unele îmbunătățiri ale aparaturii de comunicații de la bord, pentru a deveni compatibil NATO. Însă, din moment ce MApN nu mai are bani nici măcar pentru a plăti sporurile militarilor, puțini sunt cei care încă mai cred că submarinul va fi reabilitat în următorii ani.
"Delfinul nu a mai efectuat scufundări din 1995, când a executat ultimele două misiuni în imersiune. Am scos bateriile din submarin pentru că începuseră deja să reprezinte un pericol. De atunci, ne chinuim să îi înlocuim acumulatorii, dar fără succes. În rest, submarinul se află în stare foarte bună. Toate instalațiile tehnice funcționează foarte bine, aparatura de la bord este în perfectă stare. Singura problemă ține de achiziția bateriilor și de verificarea metrologică a instalațiilor sub presiune, pentru că în țara noastră nu se pot face aceste teste. Noi nu am făcut o evaluare financiară, pentru că nu e treaba noastră, ci doar una tehnică. În rest, totul este în regulă. Poate doar la comunicații s-ar mai putea aduce unele îmbunătățiri pentru a le face compatibile NATO, însă dintr-un submarin e foarte greu să scoți și să bagi ceva. Dacă s-ar găsi fonduri pentru baterii, am mai putea beneficia de serviciile lui încă 20 de ani fără a ne fi rușine cu el", susține comandorul Aurel Puichiliță, șeful de Stat Major al Centrului de Scafandri.
În lipsa acumulatorilor, submarinul este alimentat cu electricitate de la cheu, însă nu se poate deplasa decât cu cablurile după el. Dacă se oprește motorul și nu ai sursa de electricitate lângă tine, riști să rămâi cu Delfinul în pană în largul mării. Mai rău e, glumește echipajul, că nici nu poți să îl împingi ca să repornească.
Primul echipaj, antrenat în Rusia
Primul echipaj care a preluat submarinul de la ruși și l-a adus în țară a fost cu atenție selectat de regimul comunist de atunci, cu doi ani înainte. Prima fază a pregătirii s-a desfășurat în țară și a constat în învățarea limbii ruse și a teoriei generale despre submarine. Cursurile s-au întins pe 10 luni în România, după care, dintre cursanți, a fost ales echipajul care a plecat în Rusia, la alte pregătiri. Principalul criteriu de selecție a fost starea civilă, din ordinul Elenei Ceaușescu fiind recrutați doar cei însurați. Regimul se temea ca nu cumva membrii echipajului să se însoare cu rusoaice și să se întoarcă de acolo cu anumite "codițe", instruite de KGB.
Comandorul (r) Gheorghe Popescu și-a petrecut aproape întreaga carieră militară pe Delfinul, făcând parte din echipajul care a preluat submarinul din Rusia. "Pe lângă cursurile din România, am fost pregătiți și în Rusia, înainte de a-l prelua. Am stat 4 luni în primul port, 6 luni la Riga, încă 4 luni la Odessa, unde am făcut pregătiri tehnice și luarea în primire. Apoi am urcat la bord. La început, noi eram dublura unui echipaj rusesc, după care, de-a lungul săptămânilor, am trecut noi la comandă și ei au devenit secunzi. În noiembrie 1986, submarinul a ajuns pentru prima dată într-un port românesc, la Midia", spune Gheorghe Popescu, cel care a deținut comanda Delfinului până acum o lună, când s-a pensionat.
"30% dintre noi nu au apucat să facă imersiuni"
Actualul echipaj numără 50 de membri, însă există pericolul ca, în curând, Forțele Navale să rămână fără specialiști în acest domeniu. Și așa, o treime dintre marinarii aflați la bordul Delfinului nu au apucat niciodată să se scufunde. "Încercăm să ne menținem deprinderile, deși este foarte greu. 30% dintre noi nu au apucat să facă imersiuni, iar în timp ar putea să crească numărul dacă nu se va repara submarinul", spune căpitan comandorul Daniel Bondoc, care recunoaște că nici el nu a apucat să se scufunde cu Delfinul.
Comandorul Aurel Puichiliță, șeful de Stat Major al Centrului de Scafandri, atrage însă atenția că situația este îngrijorătoare, deoarece, în câțiva ani, submarinul ar putea rămâne fără echipaj. "Mai avem un nucleu de oameni pregătiți pe submarin care îi poate învăța și pe ceilalți, care ar putea instrui noii membri ai echipajului. Dar dacă submarinul va mai rămâne legat la cheu, în câțiva ani vom pierde și bruma asta de specialiști și va trebui să o luăm de la zero. Iar un echipaj nou, în condițiile în care există oameni experimentați care să îi învețe, se formează în doi ani. Vă dați seama cât ne-ar lua să îi putem pregăti în condițiile în care nu vor mai exista specialiști în sistem. Iar un submarin este mai complicat și decât un avion. Este foarte important să ne menținem școala și ca navele de suprafață să se poată antrena cu un submarin adevărat și nu în orb", spune Puichiliță.
Deși Delfinul este țintuit la mal, membrii echipajului se prezintă în fiecare zi la program și desfășoară activități ca în condițiile în care submarinul ar fi fost funcțional. Verifică tehnica de la bord, execută controale tehnice pentru fiecare instalație, fac tot felul de exerciții de antrenament. Însă nu pot ieși pe mare.
Comandorul (r) Gheorghe Popescu povestește că pe parcursul celor 10 ani cât a funcționat, Delfinul a executat peste 60 de misiuni principale, efectuând toate operațiunile posibile, de la cercetare până la foc cu torpile și lansare de mine. "A executat tot ce se putea: lansare mine, torpile, supraveghere trafic, manevre tehnice și tactice mai deosebite, ancorare în imersiune sau oprirea submarinului pe fundul mării. Pentru mine, toate misiunile erau deosebite și foarte importante", susține comandorul.
Date tehnice
Submarinul are o lungime de 74,3 metri, o lățime de zece metri și pescaj de 6,6 metri, poate ambarca 18 torpile sau 36 de mine, dispune de patru tuburi lansatoare și poate coborî la o adâncime de 240 de metri. Delfinul are un deplasament de 2.325 de tone la suprafață și 3.076 tone în imersiune și dezvoltă o viteză de zece noduri la suprafață și 20 de noduri în imersiune, având o autonomie de 6.000 de mile marine.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!