30 de ani de la căderea comunismului. Bulgaria, țara căreia Moscova i-a întors spatele

Episodul de astăzi al serialului dedicat împlinirii a 30 de ani de la căderea comunismului în Europa Centrală și de Est este dedicat evenimentelor petrecute, în 1989, în Bulgaria, una dintre țările în care schimbarea regimului s-a făcut cu mare dificultate. 

După cinci decenii de comunism, Bulgaria, care a avut unul dintre regimurile est-europene cele mai refractare la schimbare, s-a alăturat, în 1989, mișcărilor de democratizare din celelalte țări din Europa Centrală și de Est. Singura rezistență activă din această țară a venit din partea minorității turco-musulmane și din campania împotriva acesteia, lansată de dictatorul Todor Jivkov începând cu decembrie 1984. 

Dacă societățile civile din țările baltice, Polonia, Ungaria, Slovenia sau Croația obțin succese mari încă din anii 1987 - 1988, schimbarea regimului se produce în țările cele mai refractare la schimbare, în 1989, prin efectul bulgărului de zăpadă: Cehoslovacia, Germania de Est (RDG), Bulgaria și România. 

La baza înlăturării lui Todor Jivkov, aflat în fruntea Partidului Comunist (PC) bulgar încă din 1954, stau o serie de factori bine identificați. Un prim factor ar fi împrumuturile masive care au condus la o datorie externă de 10 miliarde de dolari, dar care nu au împiedicat scăderea semnificativă a nivelului de trai. Un alt factor a fost intensificarea campaniei de bulgarizare a minorității turce, din vara anului 1989, Occidentul atrăgând atenția asupra încălcării flagrante a drepturilor omului în Bulgaria. 

"Vă simpatizăm, dar e treaba voastră" 

Pe acest fundal, Jivkov nu a găsit sprijin nici la Moscova, unde Gorbaciov nu îi acorda încredere, nici în rândul populației, care era sensibilă la schimbările reformiste din URSS și din Europa, și nici în cadrul PC, unde se pregătea un complot împotriva lui încă din primăvara anului 1989. 

Astfel, mai mulți oameni din fruntea partidului, între care Petar Mladenov - ministru de Externe, Andrei Lukanov - viceprim-ministru, Dobri Zhurov - ministru al Apărării, Dimitar Stanicev - secretar al Comitetului Central, aveau informații potrivit cărora Gorbaciov și anturajul său nu mai aveau încredere în Jivkov. 

Într-un interviu cu Petar Mladenov, din 12 noiembrie 1994, citat de Jacques Lévesque, Mladenav a povestit cum i-ar fi spus lui Gorbaciov, fără să audă Jivkov, că el și alți colegi sunt determinați să schimbe lucrurile în Bulgaria. De asemenea, Gorbaciov i-ar fi răspuns: "Vă simpatizăm, dar e treaba voastră". Schimbul de replici dintre cei doi ar fi avut loc, potrivit celor declarate de Mladenov în interviu, în cadrul Summitului Pactului de la Varșovia de la București, din 7-8 iulie 1989. 

În acest context, în care nu primea nicio validare din partea Uniunii Sovietice, gruparea disidentă din Partidul Comunist Bulgar a trecut la acțiune, la 23 octombrie 1989. Pretextul ar fi fost constituit de momentul în care ministrul de Externe Mladenov a primit un telefon de la Jivkov, prin care cel dintâi era acuzat că a complotat cu ambasadorul Statelor Unite în privința intervenției acestui stat în favoarea minorității turce din Bulgaria. În aceeași zi, Mladenov a invocat acest pretext pentru a demisiona. 

"Analizând experiența mea, am ajuns la concluzia că motivul real al comportamentului său brutal (n.r. - Jivkov) la adresa mea este cauzat de faptul că el își dă seama că a condus țara înspre o profundă criză economică, financiară și politică. El știe că programul său politic cuprinde doar manevre și intrigi prin care încearcă să se mențină la putere împreună cu familia lui, cu orice preț și pentru oricât de mult timp. A reușit să izoleze Bulgaria de restul lumii și chiar și de Uniunea Sovietică. Suntem în punctul de a fi în aceeași barcă cu regimul dictatorial și corupt al lui Ceaușescu", a scris Mladenov în scrisoarea de demisie, înaintată la 23 octombrie 1989. 

Jivkov, strategia trasului de timp 

La 8 noiembrie 1989, secretarul comitetului central al PC, Dimitar Stanichev, și ministrul Apărării, Dobri Zhurov, s-au întâlnit cu Jivkov, pentru a-i cere formal demisia și pentru a pune subiectul pe ordinea de zi a plenarei Comitetului Central, planificat pentru 10 noiembrie. 

În acest context, Jivkov ar fi cerut Uniunii Sovietice consultări, pentru a face față provocărilor din țară, potrivit memoriilor lui Gorbaciov (1993). Jivkov a înțeles refuzul din partea liderului de la Moscova și a încercat să îi divizeze pe oponenții săi, cerând ambasadorului US opinia lui Gorbaciov cu privire la o posibilă desemnare a lui Alexander Lilov, ca succesor al său. 

În contextul Politburo-ului din 9 noiembrie, cu câteva ore înainte de căderea Zidului Berlinului, Jivkov încă rezista și încerca să câștige timp, mai scrie sursa citată. O largă majoritate a Politburo-ului a fost de acord cu demisia lui Jivkov, propunerea sa privind desemnarea lui Liliov fiind respinsă. 

Astfel, la Comitetul Central din ziua următoare, din 10 noiembrie 1989, Todor Jivkov nu a mai putut amâna punerea pe agendă a succesiunii sale, astfel încât locul acestuia în fruntea partidului și a statului a fost luat de disidentul Petar Mladenov. Acesta din urmă se orientează rapid înspre o politică de "restructurare" de tip gorbaciovist care nu a pus în discuție socialismul. 

Pe același fundal politic, intervine și o societate civilă timidă pe care câțiva intelectuali au încercat, de câteva luni, să o activeze prin diverse acțiuni cum ar fi formarea unui club pro-glasnost și perestroika sau mitinguri ecologiste. De asemenea, după preluarea puterii de către Mladenov, studenții au organizat la Sofia, la 10 decembrie, o amplă manifestație, prin care au cerut aprofundarea reformelor. 

Ținând cont de o parte dintre aceste revendicări, Partidul a propus renunțarea la rolul său conducător, introducerea multipartidismului și o economie de piață, mai notează "Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre". 

Primele progrese ale opoziției 

Ca urmare a acestor concesii și, în ciuda reticenței opiniei publice față de repunerea în drepturi a minorității turce, Partidul Comunist sub noul nume, Partidul Socialist Bulgar, a câștigat alegerile parlamentare din iunie 1990. Deși foarte slabă la început, opoziția a făcut progrese, determinându-l până la urmă pe Mladenov să demisioneze, la 6 iulie 1990. 

O lună mai târziu, filosoful Jeliu Jelev, liderul forțelor de opoziție reunite sub umbrela Uniunii Forțelor Democratice, a fost ales președinte în locul lui Mladenov, mai precizează sursa citată. 

(Sursa: Agerpres)