€ 4.7205
£ 5.2885
$ 4.1484

Mai multe ştiri online:

"Undă verde" pentru demolarea Vilei Dalas! Cine mai poate opri lama buldozerului?

Ştire online publicată Sâmbătă, 20 Aprilie 2019. Autori: Mirabela ȘERBĂNESCU, Sorin MIHALACHE
Vila Dalas de pe bd. Ferdinand, care a găzduit ani buni Alianța Franceză, una dintre construcțiile emblematice ale Constanței, este foarte aproape de a deveni istorie. La propriu! Primăria Constanța a emis certificatul de urbanism pentru demolare, decizie ce a generat un val de indignare în rândul constănțenilor, care speră să mai existe (oare?) soluții pentru a opri lama buldozerului.

„Cerem respingerea avizului de demolare a vilei Dalas (Bd. Ferdinand nr. 78, Constanța) și clasarea acesteia ca monument istoric. De ce este important?

Pe 17 aprilie 2019, a fost eliberat certificatul de urbanism pentru demolarea vilei Dalas, vilă proiectată de Anghel Saligny în stil neoromânesc, construită la începutul anilor 1900 și reprezentativă pentru arhitectura Constanței.

Vila a fost de multă vreme parte din peisajul urban al Constanței și mulți constănțeni i-au trecut pragul, fie că și-au petrecut parte din copilărie în grădinița ce și-a avut sediul acolo sau că au învățat limba franceză în cadrul Alianței Franceze. În acea vreme, în clădirea întreținută și îngrijită, o adevărată bijuterie, se țineau cursuri și evenimente și era găzduită o frumoasă bibliotecă.

După retrocedarea din 2006, Alianța Franceză, ce își avea sediul acolo, a fost somată să părăsească imobilul, iar vila a fost lăsată în stadiu de degradare până astăzi.

Având în vedere istoria vilei Dalas și reprezentativitatea arhitecturii acesteia pentru Constanța, dar și faptul că nenumărate alte clădiri istorice ale orașului sunt în stare avansată de degradare, cerem respingerea avizului de demolare și clasarea imobilului ca monument istoric! Altfel, Constanța ar rămâne și mai săracă pentru noi și pentru generațiile următoare”.

Acesta este textul incendiarei petiții care circulă în mediul online și care a fost deja semnată de câteva mii de constănțeni. Cei mai mulți dintre semnatari sunt oamenii locului, pentru care fiecare pietricică, fiecare colț al Cetății are o semnificație aparte.

Părerile sunt împărțite pe această speță, este important de văzut cum s-a ajuns la situația de astăzi, dar la fel de important este să vedem ce se mai poate - dacă se mai poate! - face ceva pentru salvarea acestei clădiri odinioară de vis.

În rândurile următoare, vom prezenta opiniile unor specialiști de marcă în materie de cultură, istorie și arhitectură, dar, totodată, și opinia actualului proprietar, pentru că - ne place sau nu - această casă are la ora actuală un stăpân.

Presupusa legătură

cu Anghel Saligny

Teoriile în ceea ce privește construcția Casei Dalas sunt multiple. Sunt voci care spun că ar fi ridicată după un proiect al celebrului Anghel Saligny, la început de secol XX, alții o datează undeva în anii 1925-1935, alții, undeva în „buza” anului 1940.

„Sunt persoane care spun că această clădire ar fi fost proiectată chiar de Anghel Saligny, dar eu mă îndoiesc. Înainte de război, au existat mulți ingineri care au proiectat case fără a avea neapărat un proiect. În general, inginerii puteau face case. După aceea, mai târziu, au venit niște legi, după război, care au schimbat lucrurile. Clădirea cred că a fost ridicată în perioada interbelică. La etajul I, are niște balcoane cu stâlpișori, iar sus, unde se termină stâlpii, nu sunt arcade, ci niște linii frânte, iar capitelele sunt Art Deco, iar acestea au apărut abia după război. După Primul Război Mondial, Constanța și-a lins rănile și nu cred că oamenii au început imediat construcțiile. Eu aș spune că proiectele ar fi putut începe în perioada anilor 1925-1935”, este de părere arhitectul Radu Cornescu.

Acesta consideră că ideea demolării casei este una foarte proastă.

„Aceasta este o casă simbol, are o arhitectură deosebită și ar putea fi salvată. Cum să fie demolată? Are o arhitectură extraordinară, are elemente Art Deco, dar și elemente neo-românești și clasicisme. În general, se spune că este un stil eclectic, pentru că folosește elemente din mai multe stiluri, dar ea arată foarte bine, este unitară, este foarte bine gândită”, susține Cornescu.

Specialistul spune că, în procesul de înscriere pe lista monumentelor istorice, există mult subiectivism.

„Clădirea nu este monument istoric, dar este o clădire istorică a orașului. Nu poți să faci toate clădirile monumente istorice, sunt niște criterii, procedurile durează câțiva ani, vin specialiștii, care spun dacă merită sau nu. Deci, este o chestiune de durată, plus că ești la mâna unor specialiști; unii au niște idei, alții alte idei, depinde pe cine prinzi atunci. Spre exemplu, în Constanța, avem monumente istorice, iar eu pe unele le-aș scoate de pe listă, dar este o părere subiectivă”, explică arhitectul constănțean.

Nu orice casă frumoasă

devine monument istoric

De aceeași părere, că anii de construcție a clădirii ar fi undeva în perioada interbelică, fără a avea legătură cu Anghel Saligny, este și Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă, specialist remarcabil al culturii constănțene. Argumentele sale sunt solide.

„Nu cred că această casă a fost construită în anul 1900. La acel moment, orașul nici nu era întins până acolo, iar bulevardul Ferdinand a fost tratat după această perioadă. După părerea mea, aceasta este o clădire interbelică. Anghel Saligny nu a prea făcut proiecte de case, el se ocupa de proiectare de diguri, de faleză, de port. El nu avea veleități de arhitect. Au fost ingineri, care au trecut în zona arhitecturii, cum a fost Cerchez, spre exemplu, el a început ca inginer, dar apoi a făcut cursuri de arhitect pe la Paris și a trecut pe arhitectură.

Referitor la noțiunea de monument istoric, pentru a fi inclusă în această categorie, o clădire trebuie să aibă o arhitectură specifică, nu trebuie să fie neapărat frumoasă, ci să aibă elemente de originalitate, să fie capăt de serie, să fie o chestie care definește arhitectura României la un moment dat. Nu putem declara orice casă frumoasă monument istoric!”, explică Doina Păuleanu.

La rândul său, directorul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Sorin Colesniuc, confirmă că „această clădire nu este monument istoric, deși ar fi trebuit trecută pe listă”.

Amintirea „Casei cu păuni“

Venerabilul profesor Traian Petcu, atlet veteran care a împlinit, săptămâna aceasta, vârsta de 95 de ani, a trăit în acea perioadă și este omul cel mai în măsură să facă aprecieri.

„Nici vorbă să fie construită la începutul secolului XX. În acea zonă au apărut mai târziu construcții și această casă nu s-a numărat printre primele. Eram elev, casa a apărut undeva în anii 30, chiar mai aproape de 1940”, își amintește atletul veteran.

Printre cei care deplâng situația se numără și Ileana Meheleanu, director de cursuri la Alianța Franceză din Constanța.

„Știu că este o clădire ce a aparținut unui amiral grec, se numea pe vremuri «Casa cu păuni», când locuia el aici. Înainte de Revoluție, a fost consulat al Libiei, iar noi am fost acolo din 1990, până în 2005. La acel moment, ni s-a spus să evacuăm locația în termen de două săptămâni. Grădinița a mai funcționat un an, dar noi am plecat de acolo. Clădirea este foarte frumoasă, au fost acolo ambasadorii Franței, ai Germaniei, primeam ofițerii de la marină, aveam cursuri...”, spune, cu nostalgie în glas, Ileana Meheleanu.

„De ce nu au cumpărat petiționarii sau autoritățile locale?“

Departe de semnatarii acestor rânduri gândul de a fi avocații acestui proprietar. Dar, echidistanți fiind, trebuie să îi dăm și acestuia dreptul la cuvânt.

Ei bine, casa se află în proprietatea lui Viorel Done, un controversat om de afaceri constănțean, care a avut inclusiv probleme cu legea. Acesta a cumpărat-o în anul 2007, după ce, un an mai devreme, fusese retrocedată moștenitorilor. Done spune că a plătit bani mulți pe această casă (nu vom face publică suma, fiind vorba de o afacere privată!) și că totul s-a făcut perfect legal. Mai mult, afaceristul arată cu degetul către autorități, care nu au făcut nimic pentru protecția acestei clădiri, iar aici s-ar putea să cam aibă dreptate…

„Eu am cumpărat casa de la moștenitori, după ce s-a făcut retrocedarea. Și nu am luat-o pe nimic, am împrumutat bani mulți de la bancă, se poate verifica. Încă nu știu ce voi face, poate o demolez, poate o păstrez. Dar îi întreb și eu pe cei cu petiția: de ce nu au cumpărat-o ei, să o conserve, să-i dea destinația dorită. Sau autoritățile locale, de ce nu au cumpărat-o ele, să o pună în slujba comunității?”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, Viorel Done.

Amintirea unei „rețete de succes“

Cam există dreptate în raționamentul afaceristului. Omul a cumpărat imobilul (atenție, nu de la statul român!) și este proprietar cu acte-n regulă, fără a avea nicio obligație sau restricție, așa cum se întâmplă în cazul monumentelor istorice.

Dar, totodată, ne aducem aminte de o „rețetă de succes” de pe vremea infractorului refugiat în Madagascar. Se „ochea” un obiectiv, era lăsat în paragină, se accelera chiar procesul de degradare, permițând hoților să fure tot ce se poate fura din interior, retrocedările mergeau anevoie, moștenitorii de drept, în cele mai multe cazuri, fără bani de avocați, se resemnau și acceptau orice condiții, măcar să se aleagă cu ceva după anii petrecuți prin tribunale. Prima terenul aflat sub ruine, poziția.

Oare cât interes a existat din partea administrației locale de a proteja patrimoniul cultural, arhitectural al Constanței? Răspunsul îl cunoașteți cu toții, dragi cititori, pentru că dezastrul urbanistic este vizibil la orice pas.

Gașca măscăriciului pe care îl așteaptă ani grei de pușcărie a mătrășit pe această „schemă” imobile despre care au curs tone de cerneală și care au ținut capul de afiș al ziarelor ani întregi.

Nu spunem că „rețeta de succes” este valabilă și-n cazul Vilei Dalas. Nu avem probe, iar omul spune că este cumpărător de bună credință, achitând prețul pieței, iar investiții nu a făcut mai devreme pentru că a fost afectat de criza economică. Apoi, există instituții ale statului care pot stabili dacă afacerea s-a făcut în limitele legii sau nu.

Nu-i exclus ca, în locul imobilului vechi de vreo opt decenii, să răsară un hotel, un restaurant sau chiar vreun bloc. Ce se va rezolva prin aceste petiții, prin proteste, contestații? Foarte probabil, nimic, proprietarul își va face investiția dorită, mai ales dacă a avut juriști buni, care l-au asigurat că totul este legal. Ar fi chiar culmea ca un „tun” să fie tras chiar la câțiva pași de sediul SRI Constanța… 

Distribuie :

Articole de la acelaşi autor

Top ştiri din ultimele 7 zile

ziare & stiri Revista presei
Pagina a fost generata in 0.8749 secunde