La pas prin Microrezervație. "Multă uscăciune, cuști urâte și puține animale!"

1987

Articole de la același autor

Într-un oraș ponosit, în care parcurile sunt mici și pricăjite, unde locurile de joacă pentru copii au fost desființate pentru că erau periculoase, variantele de a-i distra pe cei mici în aer liber se limitează la ture cu tricicleta pe faleză, toboganele din Țara piticilor și bătut mingea în fața blocului, printre mașinile parcate. Mai rămâne doar Microrezervația, dar acolo trebuie să plătești intrare atât pentru copil, cât și pentru părinți. Chiar și așa, constănțenii cu copii și nu numai merg deseori acolo, în week-end, dar și în timpul săptămânii.

Parcul aflat în incinta Complexului Muzeal de Științe ale Naturii adăpostește numeroase specii de păsări și alte animale domestice sau sălbatice. Însă, în ciuda bucuriei de a vedea viețuitoare dintre cele mai ciudate, mulți dintre cei care îl vizitează se declară dezamăgiți.

"Am fost week-end-ul trecut la Microrezervație, cu intenția de a le umple ziua de sâmbătă celor doi copii. Am stat la spectacolul de la Delfinariu, apoi am pornit pe aleile complexului. Deși toamna îmbracă natura în culori plăcute, la Microrezervație totul era uscat. Animalele, acelea puține care sunt, stăteau în praf, cuștile sunt urâte, ruginite, în unele zone miroase urât. Copiii s-au bucurat, au interacționat cu păsările, cu căprioarele, dar nu poți să nu observi că nu este iarbă deloc în spațiile verzi, că locul pare neîngrijit. Și ce loc spectaculos, câte lucruri se pot face aici. Și nu poți să nu compari cu alte grădini zoologice din țară, unde este o plăcere să te plimbi, să stai pe o băncuță", ne-a scris, necăjit, constănțeanul George P.

O oază în mijlocul orașului

Provocați să vedem cu ochii noștri că în Microrezervație este mult loc de mai bine, am făcut și noi o vizită. Și pentru că era la mijlocul săptămânii și mai era și nor afară, ne-am trezit singuri pe aleile complexului.

Papagalii, rațele, gâștele, toate stăteau cuminți la locul lor, aproape amorțite de liniștea din jurul lor. Ne-au salutat din mers și iepurașii, tolăniți în gropile săpate în pământ. Struții s-au arătat încântați de oaspeți, iar în trecere am observat cabana cu termopane ce le este adăpost. Doar la țarcul cerbilor și căprioarelor era ceva mai multă veselie și toate ciutele se îngrămădiseră într-un colț să îl bucure pe un prichindel care probabil făcea pentru prima dată cunoștință cu ele.

Pe malul lacului, mini terasa amenajată era pustie. Doar pe o bancă stăteau două persoane și priveau în zare, deasupra luciului apei. Deși frumos amenajată, zona duce și ea lipsă de iarbă, în peticul de pământ de sub cei doi copaci bătrâni fiind doar gropi și fân uscat. În apropiere, se scăldau un pelican și o lebădă.

Însă, cum îți luai ochii de la animale, dădeai tot de uscăciunile de pe alee. Unele băncuțe de odihnă erau murdare, dar, pentru că Microrezervația era aproape goală, aveai de unde să alegi. Peisajul trist este întregit de panourile de informare, multe dintre ele decolorate și vechi, de abia se mai vede ce scrie.

Am terminat turul admirând un cuplu de pensionari care hrăneau cu pâine câteva căprioare și le vorbeau drăgăstos, ca propriilor nepoți, să nu se înghesuie, că au pentru toate.

"Este nevoiede o soluție de irigare!"

Am stat de vorbă și cu directorul Complexului Muzeal de Științe ale Naturii, dr. Adrian Bîlbă, care pune uscăciunea pe seama secetei care a afectat toată zona în această toamnă.

"Problema cu care ne confruntăm este seceta, care începe să afecteze și materialul arboricol. Noi ne grăbim să punem în funcțiune o soluție de irigație, pe care în Microrezervație o avem, dar în parcul dendrologic din zona administrativă nu este funcțională. E mai veche, nu am reparat-o la timp și nu e funcțională. Trebuie să o grăbim, să o punem la punct. Ne așteptam ca în octombrie să plouă și așa e cel mai bine, să plouă natural. Pentru că, atunci când faci irigații, de exemplu, în septembrie, octombrie și, după ce mustești pământul cu apă, în câteva zile scad temperaturile, strici plantele", a declarat, pentru "Cuget Liber", directorul Adrian Bîlbă.

Acesta susține că nici irigația nu este cea mai bună soluție, dar necesară.

"Ne gândim ca în anii viitori să facem un sistem de irigații care să fie dozat pentru fiecare arbore în parte, adică un sistem prin care fiecare arbore își primește apa care-i trebuie", ne-a explicat șeful Complexului Muzeal de Științe ale Naturii Constanța.

Dă banii înapoi la Consiliul Județean

Deși sunt unele neajunsuri care pot fi lesne văzute de orice vizitator, cum ar fi cuștile mai vechi și nevopsite, lipsa gazonului, băncile jupuite, managerul nu numai că nu s-a plâns de bani, dar chiar ne-a mărturisit că tocmai pregătește actele pentru a da înapoi Consiliului Județean Constanța o sumă de bani care le-a rămas necheltuită.

"Suntem ok, facem acum o rectificare bugetară pe minus, respectiv transferăm la Consiliul Județean o sumă de bani rezultată din excedentul pe anul trecut, care a fost un an bun. Ne-am finanțat din el în primăvara asta și acum, în urma veniturilor chiar mai bune de anul acesta, ne permitem să întoarcem acest excedent județului Constanța. În ultimii ani, am început să facem tot mai multe venituri proprii, în special datorită noii clădiri realizate de Consiliul Județean, ce a însemnat modernizarea Delfinariului, un număr mai mare de vizitatori, adică venituri mai mari. Ușor - ușor, ne îndreptăm spre situația în care să ne autofinanțăm", a mai adăugat dr. Adrian Bîlbă.

Managerul ne-a povestit și de planurile de viitor, despre faptul că vor fi aduse și vulpi în rezervație, dar și multe alte păsări ale lumii. De asemenea, printr-un proiect cu finanțare nerambursabilă, întregul Planetariu va fi reabilitat și va deveni unul dintre cele mai moderne din sud-estul Europei. 

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.3735 secunde