CCR: O persoană prezumată a fi nevinovată nu poate fi constrânsă să producă proba vinovăției sale

O persoană prezumată a fi nevinovată nu poate fi constrânsă să producă proba vinovăției sale, arată Curtea Constituțională în motivarea deciziei prin care a constatat că soluția legislativă din Codul de procedură penală, care nu reglementează dreptul martorului la tăcere și la neautoincriminare, este neconstituțională, conform Agerpres.

"Jurisprudența și doctrina au reținut că principiul aflării adevărului impune organelor judiciare obligația de a asigura, pe bază de probe administrate cu respectarea caracterului echitabil al procedurii, aflarea adevărului judiciar cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectată de săvârșirea unei infracțiuni. Este general admis că organele de urmărire penală au obligația de a strânge și de a administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului/inculpatului. Or, Curtea reține că, în vederea respectării efective a prezumției de nevinovăție, o persoană prezumată a fi nevinovată nu poate fi constrânsă, determinată să producă proba vinovăției sale, ci, dimpotrivă, are dreptul de a rămâne în pasivitate, acuzării revenindu-i sarcina de a face proba contrară, a vinovăției", se precizează în motivarea publicată miercuri pe site-ul CCR.

Curtea constată că obținerea unei declarații în baza articolului 118 din Codul de procedură penală, sub sancțiunea reținerii infracțiunii de mărturie mincinoasă în cazul în care martorul nu face declarații adevărate și în condițiile în care martorul își asumă riscul ca aspectele declarate să poată fi folosite chiar împotriva sa, reprezintă "un mecanism coercitiv incompatibil cu dreptul la un

proces echitabil".

"Curtea constată că art. 118 din Codul de procedură penală nu instituie garanții suficiente pentru martor, de vreme ce acesta poate fi pus în situația să contribuie indirect la propria incriminare, în dezacord cu respectarea prezumției de nevinovăție, de care orice persoană beneficiază (...) și, totodată, impietează asupra justei soluționări a cauzei, contrar dreptului la un proces echitabil, (...) inclusiv prin încălcarea dreptului la apărare al martorului", se arată în motivare.

Curtea Constituțională a mai observat că instanțele naționale de drept comun, inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție, au subliniat necesitatea reținerii dreptului la tăcere și neautoincriminare și în ceea ce îl privește pe martor.

CCR a admis, pe 2 iunie, o excepție de neconstituționalitate, constatând că soluția legislativă cuprinsă în art. 118 din Codul de procedură penală, care nu reglementează dreptul martorului la tăcere și la neautoincriminare, este neconstituțională.