ALERTĂ EPIDEMIOLOGICĂ! Ultimele cazuri din țara noastră, acum 40 de ani! Sfatul medicului

459
ALERTĂ EPIDEMIOLOGICĂ! Ultimele cazuri din țara noastră, acum 40 de ani! Sfatul medicului - labanalizmedhr2-1573556145.jpg

Articole recomandate

Într-o postare pe pagina personală de facebook, medicul Tudor Ciuhodaru atrage atenția asupra unei boli grave, care s-a răspândit la granița de nord țării noastre:


Iată ce spune medicul și ce sfaturi ne furnizează, în acest sens: 


"Alertă epidemiologică. Sunt cazuri de difterie la granița de nord a României (comfirmate de Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile). Ultimele cazuri din țara noastră au fost înregistrate acum 40 de ani.

10 lucruri esențiale despre difterie. Ce este, cum se transmite și cum o prevenim;


1. Boală acută infecțioasă și contagioasă (specifică doar omului (antroponoză) caracterizată clinic prin inflamație fibrinoasă la poarta de intrare, intoxicație și complicații cardiovasculare, neurologice și renale și printr-o evoluție deosebit de severă (potențial letală!!!).

2. Produsă de către bacilii difterici toxigeni- Corynebacterium diphteriae- un bacil polimorf aerob, Gram (+) (bacilul Loeffler).

3. Bacilul este rezistent în mediul extern, la uscare și temperaturi scăzute. Poate rezista până la două săptămâni pe obiectele contaminate, 6-20 de zile în apă sau lapte, 3-5 luni în solul uscat și chiar 5-6 luni în membranele difterice uscate la temperatura camerei.

4. Poate fi distrus prin fierbere timp de 1 minut și este sensibil la ultraviolete, apă oxigentată, alcool sau dezinfectante pe bază de clor.

5. Sursa de infecție este reprezentată de om- contagios chiar înainte de debutul clinic (în perioada de incubație de 2-7 zile), bolnav (contagios pe toată durata bolii, chiar din prima zi!!!), convalescenți (până la 3 luni). Antibioticele reduc perioada de contagiozitate. Purtătorii aparent sănătoși (faringieni, nazali) (1-5% din populație); sunt de obicei persoane cu infecții ale căilor respiratorii superioare.

6. Se transmite pe multiple căi-aeriană (cea mai frecventă)- prin picături de salivă, secreții nazofaringiene infectate, particule de praf contaminat sau prin contact cu persoanele infectate (!!! la mâini) și obiecte (!!! jucării, veselă) sau alimente contaminate (excepțional). Indicele de contagiozitate variază în jurul valorii de 20%;

7. Receptivitatea la infecție este maximă între 2 și 5 ani și scade treptat până la vârsta adolescenței (ca urmare a vaccinării sau ca o consecință a infecției naturale); copiii sub 6 luni, născuți din mame imune, nu se îmbolnavesc. Difteria nu lasă imunitate de durată.

8. Factorii favorizanți: colectivitățile de copii, aglomerația din încăperi, deficiențele imunologice, temperaturile scăzute și migrația.

9. Ajuns la poarta de intrare (reprezentată de mucoasele faringoamigdaliană (96-98%), laringiană (l-2%), nazală (0,5%) și doar excepțional conjunctivală, genitală, pielea lezată, sau urechea) bacilul se multiplică și determină fenomene locale (edem și false membrane) și eliberează o toxină care difuzează în organism și acționează atât local, cât și sistemic.

a)local: coagularea exsudatului dens fibrinopurulent produce o pseudomembrană caracteristică-de culoare alb-gălbuie spre brună, alcătuită din 3 straturi: stratul I cu detritusuri celulare, stratul II cu fibrină și stratul III format din leucocite, bacili difterici și celule moarte; este foarte aderentă de țesuturile subjacente.

b)sistemic:toxina absorbită poate produce miocardită, nevrită și necroză focală în diferite organe, incluzând rinichii, ficatul și glandele suprarenale.

10. Incubația durează 2-6 zile.Tabloul clinic este dependent de localizarea și intensitatea procesului difteric.

Formele clinice în difterie (în funcție de localizare): difteria faringoamigdaliană (angina difterică, orofaringiană) – 86-90%; difteria laringiană (crupul difteric); difteria nazală; alte localizări (difteria tegumentară, conjunctivală, otică, genitală).

a)Angina difterică (faringita):

• debut treptat cu febră moderată care crește gradat, astenie intensă, anorexie și dureri faringiene cu roșeață de nuanță închisă și exudat opalin care se transformă rapid în false membrane alb-sidefii foarte consistente;

• faza de stare: falsele membrane se extind rapid (ore!) și cuprind tot faringele, sunt foarte aderente (smulse cu penseta lasă o ulcerație sângerândă cu refacerea membranelor în 24 ore).

b) Difteria laringiană (crup difteric- 20-30 % din cazurile de difterie, fiind mai frecventă la copiii mici cu rezistență scăzută): poate fi primară, ca manifestare izolată a difteriei sau secundară, prin extinderea procesului de la nivel faringian; Se manifestă clinic ca o laringită obstruantă. Debut cu febră, disfonie, tuse aspră, spastică, stridor, tiraj, dispnee, accese de sufocare, uneori afonie. Examenul obiectiv evidențiază false membrane pe mucoasa epiglotei, glotei și a coardelor vocale, care sunt inflamate.

Procesul difteric se poate extinde de la laringe la întreg arborele traheobronșic, realizând traheo-bronșită difterică, cu caracter obstructiv și eliminarea de false membrane, sub formă de mulaj bronșic.

c) Rinita difterică: este foarte contagioasă și se caracterizează prin catar(secreții nazale), obstrucție nazală, adenopatie submaxilară monolaterală, uneori epistaxis, false membrane, secreție sero-sanguinolentă- poate eroda narina.

Diagnosticul difteriei se bazează pe:

1. anchetă epidemiologică (contact cu copii sau adulți care tușesc persistent);

2. tablou clinic (simptomatologie) și anamneză (lipsa vaccinării la copiii care au trecut de vârsta respectivă);

3. date paraclinice.

!!! Orice angină cu depuneri pe amigdale va necesita examinări bacteriologice pentru difterie. Izolarea bacilului confirmă diagnosticul dar rezultatul negativ bacteriologic sau depistarea bacililor difterici atoxigeni nu permit infirmarea difteriei. (Ultimul poate fi indus de o stare de portaj de bacili atoxigeni la un bolnav cu difterie).

Cum o prevenim:

1. Educația pentru sănătate este esențială (reguli minimale de igienă și comportament- proiectul meu de lege este în parlament) + dezinfecția riguroasă în colectivitățile școlare.

2. Imunizare - o schemă de vaccinare completă presupunând administrarea a cinci doze de vaccin la vârstele de 2, 4, 11 luni și 6, 14 ani. (îmbunătățirea acoperirii vaccinale prin vaccinarea restanțierilor, copii și adolescenți, nevaccinați sau vaccinați incomplet.

3. La adulții imunizați conform programului, se vor administra rapeluri de vaccin dT (împotriva difteriei și tetanosului), la intervale de 10 ani.

4. La gravide, se va administra o doză de vaccin dT în a 8-a lună de sarcină.

5. În focarele de difterie se vor imuniza contacții, copiii și adulții; prioritar cei care au atins vârsta de imunizare și care nu au anticorpi în titre de protecție (0,03-0,06 UI/ml).

6. Examen bacteriologic pentru toți copiii înainte de a fi înscriși în grădinițe.

7. Prezentarea rapidă la medic – pentru diagnosticarea corectă a tuturor cazurilor de angină cu simptomatologie sugestivă, inclusiv prin investigații de laborator.

8. Examinarea clinică și bacteriologică a tuturor contacților din focarele de difterie.

9. Chimioprofilaxia difteriei la toți contacții apropiați.

10. Spitalizarea de urgență și seroterapia tuturor formelor severe.

Și puțintică istorie:

1. Boala fost descrisă pentru prima dată în secolul XVI de către spanioli.

2. Boala a fost numită inițial "garotillo" – ștreangul sugrumatului, caracteristic fiind fenomenul de asfixie și decesul bolnavului. Bretoneau a descris detaliat în anul 1815 clinica bolii și tot el a folosit termenul "difterit" (din grec. diphtheron înseamnă membrană.)

3. Termenul a fost înlocuit de către Trousseau în 1846 în "difterie"

4. Behring (1890) a obținut serul antidifteric cu care s-a tratat primul bolnav de difterie.

5. În 1923 Ramon a introdus anatoxina- un mijloc de prevenire a îmbolnăvirilor prin difterie."


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 1.9444 secunde