Ororile Holocaustului prin ochii supraviețuitorilor. "Oamenii erau băgați de vii în gropi"

1104

Articole de la același autor

Au văzut moartea cu ochii, au trăit ororile Holocaustului, au îndurat foame și suferințe. Astăzi, Dan Bacalu și Mitică Andrei se numără printre puținii supraviețuitori din țara noastră și își aduc aminte, cu multă durere, de greutățile prin care au trecut în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. 


An de an, pe 9 octombrie în țara noastră este celebrată Ziua Holocaustului, pentru rememorarea celor care au fost deportați și au pierit, începând cu 9 octombrie 1941, în urma dorinței de "curățare a rasei". Deși nu se poate stabili cu exactitate care este numărul celor care au fost uciși, în România, în timpul Holocaustului, Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului din țara noastră a estimat că au fost uciși în jur de 380.000 de evrei români și ucraineni, la care se adaugă aproximativ 135.000 de evrei din Transnistria, dar și aproximativ 11.000 de romi, din cei aproximativ 25.000 deportați în Transnistria pe parcursul anilor 1942 – 1943. 
La împlinirea a 78 de ani de la momentul debutului deportărilor în Transnistria, Instituția Prefectului Constanța a organizat un eveniment intitulat sugestiv "Comemorarea Victimelor Holocaustului", în semn de omagiu pentru evreii și romii care au pierit. La eveniment au participat doi supraviețuitori ai Holocaustului, Dan Bacalu, membru al comunității evreiești, și Mitică Andrei, membru al comunității rome, care au încercat să descrie celor prezenți, în câteva cuvinte, ororile pe care le-au trăit în timpurile acelea. 


Ajuns la o vârstă venerabilă, Dan Bacalu își amintește că avea cinci ani când, împreună cu tatăl și mama sa au fost duși în lagăr. Norocul lor a fost că în ajutorul familiei au intervenit șefii de la fabrica Aragazul, unde era angajat tatăl acestuia. "Poate că termenul de supraviețuitor este exagerat puțin. Pe noi războiul ne-a găsit în Timișoara. În lagăr nu am fost decât aproximativ două săptămâni, eu cu mama, iar tata mai bine de o lună. Am fost adunați cu toții, dar firma la care lucra tata, Aragazul, o firmă româno-americană, a intervenit și am fost eliberați. Tata a fost trimis la muncă forțată la calea ferată apoi", își amintește bătrânul. "În schimb, am avut de suferit din cauza legilor coercitive care erau aplicate evreilor: erau dați afară din toate serviciile publice și private, aveau interdicție să circule, în oraș și în afară, erau trimiși la curățatul zăpezii și deși nu mai aveam bani deloc, trebuia să dăm lucruri pentru armata română, munca la canal, unde a fost și tata și multe altele pe care le-am trăit", rememorează Dan Bacalu. 


"Nu aș vrea să intru în detalii, mi se pare impudic să discut de necazurile pe care le-am avut", a mai spus supraviețuitorul Holocaustului. 


Evrei și romi erau omorâți pe capete. "La Iași au fost adunați în piața mare, chipurile să li se dea niște permise de circulație, dar au fost împușcați de sus. După care s-a mers din casă în casă, în zona de ghetou și omorâți și acolo. Apoi, cei care au mai rămas, au fost băgați în trenurile morții. Din trenul care a ajuns la Călărași, au supraviețuit aproximativ 70% pentru că șeful de gară a avut un gest de omenie și a deschis ușile vagoanelor. Celălalt tren, care a ajuns la Cluj, l-au ținut două zile închis și l-au trimis înapoi la Iași. Când l-au deschis era plin de cadavre", a istorisit Dan Bacalu. 


Romi din Constanța, deportați în Transnistria
Momente grele a trăit, în timpul Holocaustului, și Mitică Andrei, membru al comunității rome, ajuns astăzi la venerabilă vârstă de 85 de ani. "Sunt născut în 1934 și am trăit acele vremuri. Antonescu a vrut să termine sămânța țigănească și rasa evreiască. În 1942, au venit și ne-au luat pe toți de acasă. Ne-au urcat în trenuri și ne-au dus în spatele liniei frontului. Călcam pe cadavre, ne mărșăluiau, ei pe cai, noi pe jos și ne biciuiau", își amintește bătrânul despre ceea ce a trăit în perioada deportării în Transnistria. "Cei care cădeau, le mai dădeau câteva bice și îi lăsau în câmp. În felul acesta am fost duși până într-un sat, pe care îl eliberaseră. Acolo, nu primeam de mâncare decât știuleți de porumb. Nu mălai, nu făină, nu nimic. Așa că zilnic mureau câte 3 – 4 dintre ai noștri, iar cadavrele lor le duceam într-un șanț, la marginea satului. Atunci, un bulibașă a zis că pleacă să caute de muncă. Și au plecat cu el vreo 100 de familii. Toți care au plecat, au murit. Pe drum s-au întâlnit cu o companie nemțească, i-au băgat într-o groapă, de vii, și i-au împușcat", a istorisit Mitică Andrei. Cei rămași în viață au căutat sprijin la o garnizoană de jandarmi români dintr-o localitate învecinată. Cu ajutorul acestora au fost duși să muncească la grădini, iar autoritățile le-au permis să-și facă bordeie, la marginea unei pădurici, unde au stat până când li s-a permis să se întoarcă în țară. "Am văzut trenurile morții, am văzut cum erau duși evreii direct la crematorii", își amintește bătrânul. 


Xxx
La eveniment au luat parte prefectul Dumitru Jeacă, subprefecții Ionuț Done și Ali Șenol, cât și prof. dr. Costin Scurtu, directorul Muzeului Militar Național "Ferdinand I" filiala Constanța, conf. univ. Emanuel Plopeanu, decanul Facultății de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității "Ovidius", Sorin Lucian Ionescu, președintele comunității evreiești din Constanța și Ciprian Costache, referentul romilor în cadrul Instituției Prefectului. După întrunire, cei prezenți s-au îndreptat către faleza Cazinoului, unde au depus în apă coronițe comemorative, în semn de omagiu pentru cei care au sfârșit în Holocaust. 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.835 secunde