Constănțeanul care construiește bărci ce "cântă" pe apă

3832

Articole de la același autor

"Jacopo mâini din aur" - așa îi spun prietenii, după ce întreaga viață a construit ambarcațiuni din lemn, care "cântă" pe apă. Acum, este la pensie, dar muncește cu aceeași dedicație la cel mai mare proiect al său: cel mai mare și mai elegant velier din lemn realizat vreodată în țara noastră. L-am găsit pe Iacob Frențescu (sau Jacopo, cum îi spun prietenii) într-o fostă fabrică de confecții de la marginea municipiului Constanța. Aici este, de câțiva ani, atelierul său, locul unde ia naștere o bijuterie: cel mai mare și mai luxos velier din lemn realizat în România. Ne-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze și, mândru, ne-a condus către velierul la care lucrează de mai bine de doi ani. Ambarcațiunea, cu o lun-gime de aproape 16 metri, se impune precum un monarh, pe lângă mași-nile de cusut acum abandonate și plăcile de lemn ce așteaptă să fie prelucrate. Artistul se scuză că e praf și că ar fi vrut să ne dezvăluie biju-teria sa când era curățată și nu plină de schele pe interior, cum este acum. Dar, e drept, noi am fost cei care am vrut să-l surprindem în procesul creației.

A refuzat oferte să lucreze peste hotare

Nea Iacob a construit ambarcațiuni toată viața lui. A descoperit dragostea pentru mare și pentru bărci în timpul stagiului militar, când, originar din Huși, a fost repartizat la Constanța. "Înainte de armată, am învățat meserie, făceam mobilă de lux. Mobilă masivă, cum se lucra înainte. În armată, după ce am terminat perioada de instrucție m-a descoperit inginerul Mircea Băiceanu, m-a luat la Dinamo Yachting", ne povestește bărbatul, în timp ce privește cu drag spre ambarcațiune. A urmat apoi clubul Elec-trica, de pe malul lacului Siutghiol, dar și ani buni în care a muncit la Turnu Severin, iar apoi la București, toată viața construind bărci din lemn. Ambarcațiuni mai mari sau mai mici, pentru diverse concursuri de yaching, cu care a trecut Bosforul și Dardanele, cu care a parti-cipat la expoziții internațio-nale și a câștigat, sau pentru care a primit comenzi de la pasionații de yaching de peste hotare.

"Toată viața mea am făcut bărci și am lucrat cu oameni mari, campioni mondiali și balcanici. Tot ce am făcut, am făcut cu drag. Ambarcațiunile mele au ajuns în Italia, în Germania, în Olanda. Am primit oferte să merg să lucrez peste hotare, de unde nu am primit! Dar nu am vrut! Mi-am spus că nu plec, stau să construiesc aici, în România!", continuă nea Iacob. Acum, ajuns la frumoasa vârstă de 71 de ani, nu se simte obosit. Ba din contră. Muncește cu aceeași dedi-cație la cel mai mare proiect al său. De altfel, ne mărturisește că îndră-gește mai mult velierele decât am-barcațiunile cu motor. "E altceva, simți că este marinărie adevărată când ești pe un velier!", explică pensionarul.

Cel mai mare velier

din România

I se luminează fața când atinge am-barcațiunea. Mângâie lemnul pe care de ani buni îl "îmblânzește" și ne explică ce frumoasă este meseria lui. Trei straturi are velierul, din stejar, pin siberian, iar cel de deasupra, din mahon. Va avea două catarge, dintre care cel mai înalt va atinge aproape 30 de metri. Lucrează de mai bine de doi ani la el și mai are aproximativ un an și jumătate până-l va termina. Nu folosește prefabricate, iar totul trebuie să fie perfect până în cel mai mic amănunt. În acest fel, ambarcațiunea va rămâne frumoasă și rezistentă, chiar și peste ani și ani. Dar și cea mai luxoasă, căci în interior va fi echipată cu mobilă și echipament de ultimă generație.

Meserie ce se va pierde

Un of are însă pensionarul: nu a găsit tineri interesați să învețe aceas-tă meserie frumoasă, dar solicitantă, a construitului bărcilor din lemn. "O ambarcațiune din lemn, pe apă, cântă! În schimb, una din fibră de sticlă este precum un butoi! Nu se mai fac însă ambarcațiuni din lemn, nici în afară, nici la noi. Peste hotare se mai construiesc doar în Australia și în Noua Zeelandă. În rest, doar în serie. Credeți că eu nu am vrut să gă-sesc pe cineva să transmit această meserie? Am încercat, am dat și anunțuri în ziare, dar tineretul nu mai vrea să lucreze așa ceva. E meserie grea asta, trebuie să ai zestre de la Dumnezeu, dar și viziune în spațiu. Am încercat și cu meseriași, așa ziși tâmplari, care în ziua de azi nu mai fac decât mobilă din cartoane, din rumeguș presat. Dar dacă îi pui să facă mobilă din lemn masiv, să lucreze cu lemnul, nu au habar", ne-a mai mărturisit constănțeanul.

E mândru, însă, că fiul său i-a moștenit dragostea pentru yachting. După ce a fost campion național și balcanic la clasa "470", acum fiul lui este directorul unei școli de yachiting din Spania. Am părăsit atelierul lui nea Jacopo cu promisiunea că vom reveni când ambarcațiunea va fi finalizată, pentru a arăta și cititorilor noștri că, și la noi, la Constanța, încă se mai construiesc ambarcațiuni care pot să "cânte" pe apă.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Vineri, 30 Decembrie 2011
Stire din Eveniment : Dosar penal pentru că a furat o barcă
Pagina a fost generata in 0.4148 secunde