Flota comercială a României, acum 20 de ani. Șapte luni de coșmar, pe nava "Bihor"

286
Flota comercială a României, acum 20 de ani. Șapte luni de coșmar, pe nava

Articole recomandate

 În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme.

În cursul zilei de 6 martie 1997, presa constănțeană s-a întâlnit cu cinci dintre cei 27 membri ai echipajului navei "Bihor", la sediul Sindicatului Liber al Navigatorilor. Ion Burlacu - șef de echipaj, Marian Crețu - sudor, Nicolae Floria - brutar, Adrian Curelea - timonier și Mihai Radu - bucătar au povestit coșmarul pe care l-au trăit în cele șapte luni de voiaj cu nava "Bihor".

Cargoul aparține companiei Navrom și se află în exploatarea firmei Euromar (patron Constantin Costache). Interlocutorii au declarat că, din cauză că proprietarul nu a reparat instalațiile de apă de la bord, echipajul nu a avut apă menajeră în voiaj, fiind nevoit să se spele cu... cana. De altfel, s-au introdus și restricții la apă. Drept urmare, aproape toți membrii echipajului s-au îmbolnăvit de boli de piele.

În privința alimentelor, navigatorii ne-au povestit că au fost hrăniți cu conserve expirate de peste un an și cu mezeluri care nu se puteau mânca decât cu mare bunăvoință.

"Am fost nevoiți să vindem lemnele și butoaiele goale de pe covertă, ca să mâncăm omenește", a declarat unul dintre marinari.

Cei cinci navigatori au făcut calculul că, în voiajul lor, Euromar ar fi cheltuit 22.000 de dolari pe hrană, dar nu s-a cunoscut. Există o neconcordanță între această sumă foarte mare și calitatea alimentației asigurate? Ceva nu este în regulă!

"Jafuri" și zdrențe în loc de echipament

Dar nu numai problema alimentelor e cu cântec. Cea a echipamentului de protecție este și ea cu ochi și sprâncene.

"De ce la urcarea pe navă nu ni s-a acordat echipament de lucru și protecție nou, în baza normativelor republicane? - întreabă echipajul. Este firesc să ni se dea numai «jafuri» și zdrențe, în loc de echipament de protecție?".

Oamenii cred că firma Euromar și patronul ei se scumpesc la acest capitol de cheltuieli, vital pentru viața și sănătatea oamenilor, pentru securitatea navei.

Pe noi ne-ar interesa care este părerea Inspectoratului de Stat pentru Protecția Muncii, având în vedere faptul că situația aceasta nu o întâlnim numai pe nava "Bihor". Ne întrebăm dacă autoritatea de stat în materie a mai făcut vreun control pe vreo navă românească, în ultimii șapte ani, să vadă cum se respectă normele de protecție și igienă a muncii.

Nu e de mirare că, în aceste condiții, motoristul Constantin Gheorghe a înnebunit. La trei luni de la începutul voiajului, omul a luat-o razna. Atins probabil de o psihoză obsesivă, bietul marinar se vedea atacat, agresat tot timpul. Așa că, dezbrăcat ca Adam, cu părul vâlvoi și ochii bulbucați, alerga în miez de noapte înarmat cu cuțite de bucătărie, răcnind împotriva invadatorilor. Fiindcă patronul întârzia să ia vreo măsură, iar echipajul nu mai putea dormi de atâta larmă, după vreo două săptămâni de zbânțuială slobodă, bolnavul a fost imobilizat. Peste alte două săptămâni, în sfârșit, acesta a fost debarcat.

La toate aceste "mici necazuri" s-a adăugat și neplata la timp a diurnei și a salariilor. În final, după debarcarea din 17 ianuarie 1997, firma Euromar a rămas datoare echipajului cu o sumă de vreo 60.000 de dolari și salariile pe ianuarie. Oamenii tot bat la ușa lui Costache, iar el îi tot amână.

Fiindcă și-a cam pierdut speranța, echipajul este hotărât să treacă la acțiuni de protest. Oamenii sunt pregătiți să recurgă la greva foamei, așa cum au mai procedat și alți navigatori în cazul firmei Duplex Ship Management. (7 martie 1997)

Euromar contraatacă

În cursul zilei de 12 martie 1997, Daniel Drăgan, manager al firmei Euromar, ne-a vizitat la redacție pentru a ne prezenta, pe bază de documente (rapoarte întocmite de comandantul navei, note de inventar, note de predare a cambuzei etc.), "situația reală de la bordul navei «Bihor», în perioada iunie ‘96 - ianuarie ‘97".

Fără să infirme sau să confirme aprovizionarea navei cu conserve având termenul de valabilitate expirat de un an, Daniel Drăgan ne-a prezentat o situație din care reiese că: "Fiecare marinar primește o alocație lunară de hrană de peste un milion de lei, la care se adaugă alocația pentru băuturi răcoritoare, de peste 200.000 lei pe lună. Hrana este comandată și gestionată de către echipaj, singura implicare a armatorului fiind asigurarea fondurilor bănești. De-a lungul perioadei menționate, echipajul a avut dreptul la hrană în valoare de 203 milioane lei și a consumat de 209 milioane lei. Dovada elementară a faptului că au procurat provizii din belșug este faptul că, la Gdynia, când au fost schimbați de către noul echipaj, aveau provizii neconsumate în valoare de 30 milioane lei".

Managerul firmei și-a întărit afirmația cu o listă de alimente - vreo 50 la număr, de la carnea de porc până la mirodenii - în cantități cu care se putea organiza o nuntă.

Intenție de dezinformare?

Referitor la nemulțumirile marinarilor privind echipamentul de protecție, acesta ne-a prezentat lista inventarului de echipament de la bordul navei, apreciat ca fiind în cantitățile stabilite prin normativele republicane. Faptul că pe hârtie situația e într-un fel, iar echipajul afirmă că realitatea e alta este pus de manageri pe seama practicii existente printre marinari de a pleca acasă cu echipamentul de lucru și protecție, dar și a intenției lor de a dezinforma.

"În notele de predare - primire a inventarului între echipaje, nu s-a semnalat dispariția sau deteriorarea unor articole de echipament", a declarat Drăgan.

Conform documentelor de la bordul navei, a reieșit că, într-adevăr, a existat o perioadă de restricție la utilizarea apei menajere, a alimentelor și antidotului în rada portului Bombay, dar numai pe o perioadă de zile. Aceasta nu a fost provocată de firmă, ci de neglijența comandantului și a căpitanului navei.

Despre motoristul Gheorghe Constantin, care a avut o criză la bordul navei, terminată cu debarcarea și repatrierea sa, Drăgan a declarat că acesta, în momentul debarcării, era bolnav de schizofrenie și, deci, nu s-a îmbolnăvit din cauza condițiilor de pe navă. Afirmația lui Drăgan pune într-o lumină foarte proastă organele medicale portuare, care avizează îmbarcarea.

Firma Euromar consideră că deteriorarea mărfii la bordul navei se datorează șefului de echipaj Ion Burlacu, care nu a urmărit zilnic nivelul apei din santină. Așa s-a ajuns la reținerea navei pentru o pagubă de 1,6 milioane dolari.

Vinovăția trebuie împărțită

Ciudat este faptul că managerii firmei au fost dezinformați de comandantul navei, care le raporta (în momentul descărcării) că marfa e bună, că nu-i contaminată. Ceea ce ne face să credem că vinovăția trebuie împărțită.

Același comandant, în rapoartele sale, aruncă întreaga vină exclusiv pe echipaj, pentru contaminarea mărfii, de parcă el nu ar fi fost pe navă și n-ar fi fost primul responsabil de activitatea de la bord.

Din rapoartele aceluiași comandant reiese că echipajul nu a întreținut nava și de aceea aceasta a fost reținută în portul Gdynia, că șeful electrician a fost adus la navă în cătușe, de Poliția poloneză, că ajutorul mecanic a fost dus la Poliție și la spital, după o bătaie cu un polonez, că un alt marinar a colindat, timp de șapte zile, restaurantele și bordelurile, până a rămas fără bani, că marinarul Andrei Echimov a fost arestat și închis la Bangkok pentru că nu și-a plătit consumația la restaurant și a lovit un polițist și multe altele.

În concluzie, a declarat Drăgan, "iadul" de pe nava "Bihor", dacă a existat, a fost creat chiar de echipaj. (19 martie 1997) 

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.1064 secunde