Situată în Piața Ovidiu, peste drum de Muzeul de Istorie, clădirea fostului sediu al Băncii Naționale este una dintre cele mai vechi construcții din Constanța. Ridicată în prima parte a secolului XX, clădirea încă își păstrează elementele arhitectonice de o frumusețe deosebită.
Închisă de ani buni, clădirea - mo-nument istoric - are nevoie urgentă de reparații capitale. Imobilul a fost construit în anul 1913 și a avut destinații diverse: de la cel mai luxos hotel din urbe, Mercur, la sedii de bancă; în prezent, clădirea se află în proprietatea BNR.
Autorizația de construcție pentru hotelul Mercur a fost emisă în iulie 1913, pe numele Ștefan Hagi Tudorache, repre-zentant al Societății Cooperative Mercur. Anterior hotelului Mercur, în același spațiu, a funcționat un alt hotel, Gambetta, foarte căutat în epocă. Din cauză că hotel Gambetta nu avea o fundație solidă, existând riscul de prăbușire în orice clipă, autoritățile locale au hotărât să demoleze clădirea. Un document din anul 1911 arată că cel care a solicitat dărâmarea hotelului Gambetta a fost chiar șeful serviciului tehnic al Primăriei Constanța, arhitect Nicolae Loghin.
Bucătarul Reginei Elisabeta, la Hotel Mercur
Nu după multă vreme, pe același loc a fost ridicat hotelul Mercur, care la rându-i se bucura de clientelă aleasă. Noul hotel era prevăzut cu subsol, parter și trei etaje. Pentru că proprietarul își propusese ca noul hotel să ofere confort sporit celor care-i treceau pragul, imobilul a fost prevăzut cu două ascensoare, iluminat electric, băi la fiecare etaj, telefon, terase în amfiteatru cu vedere la mare, sală de lectură etc.
Întreg personalul hotelului a fost selectat din Capitală. Bucătăriei i s-a acordat o mare atenție, fiind dotată cu cele mai moderne ustensile. Hotelul Mercur a angajat la bucătărie pe unul din cei mai mari bucătari din lume, fostul bucătar al Reginei Elisabeta, Alfredo de Lordo. Clienții restaurantului ascultau muzică simfonică în surdină, dar și cântece naționale de la orchestra formată din zece profesori de muzică și absolvenți ai Conservatorului.
Și-a păstrat farmecul
Dr. Doina Păuleanu, în volumul "Constanța 1878-1928 - Spectacolul modernității târzii", volumul II, povestește că "această clădire a suferit vizibile intervenții ulterioare, care nu i-au putut altera aspectul pretențios eclectic, vag orientizant și tocmai de aceea pitoresc, intrat în specificul zonei; privită dinspre larg, pare să sprijine platforma înaltă a pieței Ovidiu prin contraforți teribili, care o fac să pară și chiar să fie, inexpugnabilă. Tocmai asemenea consolidări solicitase în 1894 arhitectul - inginer comunal Linz, atunci când înaintase primarului raportul său cu privire la instabilitatea hotelului Gambetta. Seriozității și responsabilității sale i se datorează atât consolidările ulterioare, cât și prevenirea unui dezastru, pe atunci, iminent".
Dacă, până în 1927, clădirea a aparținut societății Mercur, după aceea, imobilul a fost cumpărat de Banca Marmorosch Blank & Co. Ulterior este parțial închiriată Bursei de Comerț Constanța, care se va muta în palatul Manissalian, făcând loc unei alte instituții: Banca Industriilor și Meseriilor Dobrogene.
Chiar dacă proprietarii s-au schimbat, clădirea și-a păstrat farmecul, iar astăzi imobilul aparține BNR. Dacă, în perioada comunistă, în acest imobil grandios a funcționat sucursala din Constanța a Băncii Naționale, reabilitarea clădirii întârzie. Una dintre cele mai mari comori arhitecturale ale orașului este în continuare cu placaje în geamuri.
De acest imobil este legată și povestea potrivit căreia, din subsolul BNR, s-ar ajunge, printr-un tunel subteran, în port.
