Respect, Liviu Bruckner! "Îți mulțumim că ne-ai învățat meserie"
Articole de la același autor
S-au împlinit, luna aceasta, 10 ani de când unul dintre cei mai mari cronicari sportivi ai României, cu harul lui Ioan Chirilă ori Hristache Naum, a urcat la Ceruri, chemat de bunul Dumnezeu pentru a-i desluși misterele și dedesubturile fotbalului, gimnasticii ori îndrăgitului handbal.
Liviu Bruckner, fostul nostru coleg și șef al Departamentului Sport, jurnalist cu peste patru decenii de activitate, era o veritabilă enciclopedie în domeniu. Într-o lume în care internetul nu își făcuse încă prezența, cu ale sale efecte devastatoare, Liviu Bruckner îți putea povesti, ore întregi fără întrerupere, despre marii eroi ai arenelor (pe mulți îi cunoscuse personal!), despre Mondiale și Jocuri Olimpice și performanțe de vis ale sportivilor români.
Un model de conduită și profesionalism, Liviu Bruckner mai avea o calitate, pe care puțini, foarte puțini o mai au în ziua de astăzi: răbdarea. Da, acea răbdarea de a forma noi jurnaliști. Avea "ochi", cum se spune, îi "citea" imediat pe cei care doresc să facă o carieră în presă, dar și pe cei care treceau prin redacție doar pentru un salariu (mic, mare, cum o fi) sau pentru a avea unde pleca de acasă, în lipsă de altă ocupație.
Ei bine, cu cei din prima categorie, avea mare răbdare. Repet, într-o lume în care tehnologia nu era la putere, iar factorul uman și condeiul făceau diferența, Liviu Bruckner a crescut, din birou, generații și generații de jurnaliști, iar pentru acest lucru merită tot respectul nostru.
La 10 ani de la trecerea în neființă, nu avem decât să-i mulțumim încă o dată, noi cei, care l-am cunoscut, care ne-am format sub "aripa" sa, cei care i-am citit articolele și i-am apreciat munca. Îi mulțumim că ne-a învățat meserie și că ne-a inspirat spiritul de luptător.
"Să nu faci niciun pas înapoi și să te bați pentru ideile tale, atunci când știi că ai dreptate!", ne sfătuia Liviu Bruckner. Și chiar am ținut cont de sfatul său!
Respect, Liviu Bruckner, și să ne ierți că, prinși cu activitățile cotidiene, nu am găsit timpul de a-ți evoca mai des personalitatea!
Liviu Bruckner, fostul nostru coleg și șef al Departamentului Sport, jurnalist cu peste patru decenii de activitate, era o veritabilă enciclopedie în domeniu. Într-o lume în care internetul nu își făcuse încă prezența, cu ale sale efecte devastatoare, Liviu Bruckner îți putea povesti, ore întregi fără întrerupere, despre marii eroi ai arenelor (pe mulți îi cunoscuse personal!), despre Mondiale și Jocuri Olimpice și performanțe de vis ale sportivilor români.
Un model de conduită și profesionalism, Liviu Bruckner mai avea o calitate, pe care puțini, foarte puțini o mai au în ziua de astăzi: răbdarea. Da, acea răbdarea de a forma noi jurnaliști. Avea "ochi", cum se spune, îi "citea" imediat pe cei care doresc să facă o carieră în presă, dar și pe cei care treceau prin redacție doar pentru un salariu (mic, mare, cum o fi) sau pentru a avea unde pleca de acasă, în lipsă de altă ocupație.
Ei bine, cu cei din prima categorie, avea mare răbdare. Repet, într-o lume în care tehnologia nu era la putere, iar factorul uman și condeiul făceau diferența, Liviu Bruckner a crescut, din birou, generații și generații de jurnaliști, iar pentru acest lucru merită tot respectul nostru.
La 10 ani de la trecerea în neființă, nu avem decât să-i mulțumim încă o dată, noi cei, care l-am cunoscut, care ne-am format sub "aripa" sa, cei care i-am citit articolele și i-am apreciat munca. Îi mulțumim că ne-a învățat meserie și că ne-a inspirat spiritul de luptător.
"Să nu faci niciun pas înapoi și să te bați pentru ideile tale, atunci când știi că ai dreptate!", ne sfătuia Liviu Bruckner. Și chiar am ținut cont de sfatul său!
Respect, Liviu Bruckner, și să ne ierți că, prinși cu activitățile cotidiene, nu am găsit timpul de a-ți evoca mai des personalitatea!
Comentează știrea
Costin
19 august 2017
Gagu
Am lucrat cativa ani in facultate ca si colaborator la Cuget Liber cu Dl Bruckner ca sef de sectie la social si sport.( Regretatul Gabriel Milcescu pe acolo deasemenea,,,) El a fost unul din oamenii care m-a incurajat tot timpul si care m-a invata meserie.... Un om de mare caracter, sufletist si mereu cu o vorba buna pt cei tineri. Sunt de 15 ani in Toronto, profesor, si niciodata nu am uitat de numele lui. Imi pare rau cateodata ca nu m-am intors mai des sa ii spun multumesc. Tin minte ca am publicat in 1999 "Istoria Presei Dobrogene" pe care i-am dedicat-o si desi i-am scris gresit numele pe prima pagina, a ras ca de o gluma buna:)))) Putini oameni ca el....
Articole pe aceeași temă
Vineri, 04 August 2017
Miercuri, 19 Iulie 2017
Marţi, 04 Iulie 2017
Miercuri, 28 Iunie 2017
Marţi, 20 Iunie 2017
Vineri, 16 Iunie 2017
Joi, 15 Iunie 2017
Marţi, 06 Iunie 2017
Luni, 29 Mai 2017
