Medicii de la Palazu Mare, saci de box pentru pacienți (galerie foto)

În țara noastră, despre bolnavii psihic se vorbește în șoaptă. Familia îi percepe ca pe o povară, vecinii se feresc de ei, iar cei care îi întâlnesc pe stradă întorc capul dezgustați. Sunt desconsiderați ca oameni, sunt temuți și evitați sau devin sursă de amuzament. Sunt văzuți în fel și chip, mai puțin așa cum ar trebui: ca fiind niște oameni bolnavi, dar care cu tratament constant și îngrijirea potrivită pot fi integrați în societate. Medicii psihiatri susțin că nu doar bolnavii sunt marginalizați, ci întreg domeniul medical dedicat lor este lăsat la coada sistemului sanitar, în loc să fie luate măsuri atât pentru o mai bună îngrijire a pacienților cât și pentru protecția cadrelor medicale.

Iată de ce ajung bolnavii psihic atât de des la spital
În ianuarie 2005, prin Acordul de la Helsinki, semnat sub egida Organizației Mondiale a Sănătății, 50 de țări, printre care și România, se angajau ca "Sănătatea mintală să fie prioritatea numărul 1" în abordarea problemelor sistemului sanitar. Se admitea că este nevoie de dezvoltarea unei rețele de centre de sănătate mintală, prin care să se urmărească dacă bolnavii își iau tratamentele, acasă, astfel încât să nu se mai ajungă la crize și, în consecință, la internări repetate în spital. Centrele au fost înființate, dar nimic nu s-a schimbat. Spitalele sunt în continuare aglomerate, iar de supravegherea bolnavilor nu se ocupă nimeni. "Nu putem spune că numărul tulburărilor psihotice a crescut. În schimb, poate fi făcută o observație: pacienții sunt internați mai des, ceea ce înseamnă că se decompensează mai des. Explicațiile sunt lipsa suportului familiei, sărăcia, faptul că pacienții nu-și urmează tratamentele. Bolnavii ajung la spital doar în situațiile acute, iar în mod normal, dacă își urmează tratamentul, nici nu au nevoie să fie internați. Tratamentele pot fi urmate și la domiciliu", a declarat, pentru "Cuget Liber", dr. Diana Cârjaliu, medic-șef Secția de Psihiatrie Palazu Mare, secție exterioară a Spitalului Județean Constanța.

Medicamente ioc!
Sistemul de sănătate mintală este în continuare centrat pe spital, dar nici în perioadele în care sunt internați bolnavilor psihic nu li se poate asigura îngrijirea cuvenită. Iar situația s-a agravat de la jumătatea acestui an, după cum ne-a declarat medicul Diana Cârjaliu: "Am primit mai puține fonduri pentru medicamente. Dacă în trecut primeam 300 de milioane de lei vechi pe lună pentru neuroleptice, din iulie primim aproximativ 60 - 70 milioane de lei vechi. La fiecare trei zile suntem nevoiți să schimbăm medicația pacienților, iar în acest mod este afectată înfiorător starea lor, există chiar posibilitatea să le facem mai mult rău. În consecință, îi tratăm pe oameni cu rețete, iar ei își luau de la farmacii medicamentele, care sunt gratuite".
Mai mult, numărul de paturi a fost redus de la 100 la 75, în condițiile în care județul nostru era deja deficitar la acest capitol. În plus, se vorbește chiar de posibilitatea închiderii Centrului de Sănătate Băneasa, unde mai există o secție destinată îngrijirii acestor bolnavi. În consecință, presiunea asupra Secției Palazu Mare va crește.

"Nu este cadru medical care să nu fi fost lovit"
Pe lângă faptul că nu există medicamente, iar spațiile în care sunt tratați sunt improprii (situație caracteristică întregului sistem sanitar), nu se ia nicio măsură pentru protecția integrității personalului medical, care se expune la numeroase riscuri pentru a-i îngriji. De la medic, până la brancardier, nu există angajat al Secției de Psihiatrie Palazu Mare care să nu fi fost lovit de bolnavii pe care îi are în grijă. "Pacienții cu tulburări psihotice nu au conștiința bolii lor, refuză spitalizarea și sunt agresivi verbal și fizic. Absolut orice urgență psihiatrică ce ne sosește se manifestă în felul acesta. Procedura este următoarea: familia cheamă ambulanța, soția fuge de acasă înainte să sosească, să nu cumva să bănuiască soțul că este implicată. La solicitările pentru bolnavii psihic, salvarea este însoțită și de polițiști. Bolnavii sunt aduși aici (n.r. - la Palazu Mare) și lăsați la intrare. Polițiștii nu intră nici în Camera de Urgență. Spun că nu este treaba lor și pleacă. Noi rămânem să ne luptăm cu bolnavii, pentru a-i putea injecta", ne-a spus medicul-șef. Potrivit dr. Cârjaliu, injectarea de urgență este singura metodă de intervenție, practicată la nivel mondial.
Astfel, doctorițele, asistentele medicale, infirmierele și cei doi bărbați din rândul personalului (un infirmier și un brancardier) sunt cei care trebuie să-i imobilizeze pe bolnavi și să-i țină suficient cât să fie injectați, pentru a fi calmați. E drept, a admis medicul, că sunt cazuri când sunt ajutați și de restul bolnavilor. Ar fi fost necesari niște "oameni de forță", cum există în străinătate, dar abia sunt bani pentru plata salariilor medicilor, de unde și pentru acest tip de personal. "Conform legii, infirmierul și brancardierul nici nu ar trebui să se atingă de bolnavi, nu intră în atribuțiile lor. În nomenclator nu există această profesie, «oameni de forță», dar în organigramă se specifică că pot exista «alte funcții», ceea ce ar fi permis angajarea lor. Nu au existat niciodată însă acești angajați. Acum mai bine de zece ani, când spitalul angajase o firmă de pază, ne-au adus un agent care ne ajuta. Nu există om în secție care să nu fi fost înjurat, bruscat sau lovit cu pumnii sau picioarele de bolnavi", a mai afirmat specialistul. De curând, un pacient a lovit o infirmieră peste față și i-a spart ochelarii de vedere, în momentul în care îi punea mâncarea în față, pentru că nu i-a dat o țigară. În aprilie, a fost necesar să se apeleze la echipele DIAS după ce un bolnav s-a baricadat într-un salon, alături de alți pacienți, și amenința că-și ia viața.
Această problemă este veche și cunoscută de responsabilii sistemului sanitar. De altfel, situația nu este caracteristică secției din județul Constanța, ci astfel de incidente se petrec și în alte unități sanitare similare din țară. Măsurile pentru protejarea personalului medical, respectiv angajarea unor oameni de forță, întârzie să fie luate.
Dr. Diana Cârjaliu ne-a declarat că intenționează să se adreseze Inspectoratului Teritorial de Muncă pentru a declara respectivele incidente ca accidente de muncă, pentru a se conștientiza riscurile la care sunt supuse cadrele medicale de pe această secție.
"Cămașa de forță" nu este folosită în spitalele de psihiatrie pentru imobilizarea bolnavilor. În momentul în care situația o cere, aceștia sunt legați de pat cu ajutorul unor feși groase. "Cămașa de forță este un basm. Este imposibil să o folosești în practică. În toată lumea bolnavii sunt imobilizați prin legare", a afirmat dr. Diana Cârjaliu

Pacienți mulți, personal insuficient
Cadrele medicale de la Psihiatrie admit că vin cu teamă la muncă. În plus, sunt conștiente că odată cu reorganizarea Spitalului Județean Constanța condițiile de muncă s-au înrăutățit. Pe de o parte, salariile le-au fost înjumătățite (un procent de 25% a fost tăiat de Guvern, iar 25% a fost tăiat de la sporuri), pe de altă parte trebuie să muncească dublu pentru că opt asistente medicale și două infirmiere sunt vizate de disponibilizare. "Au rămas o asistentă medicală și o infirmieră la 25 de bolnavi", ne-a spus dr. Diana Cârjaliu.
În același timp, numărul de bolnavi este în creștere, în parte și pentru că județul Constanța îi "atrage". "Constanța are ceva aparte, atrage ca un magnet toate cazurile sociale și pe cei cu tulburări psihotice din țară. Persoanele cu certificat de handicap au gratuitate la transportul în comun și pe căile ferate, așa că iau drumul spre litoral. Odată ajunși aici, sunt găsiți în gară sau pe stradă și sunt aduși la Secția de Psihiatrie. În plus, toată vară avem parte de «ecologiști», tineri care se droghează cu substanțe etnobotanice. De asemenea, sunt persoanele care ajung la spital în delir alcoolic și sunt transferate la noi pentru tratament", a exemplificat medicul.