Lungul drum al adopției unui copil

r Navigatorii nu pot înfia pentru că stau prea puțin acasă

Un copil poate aduce împlinirea unei familii. Atunci când, din diferite motive, un cuplu nu poate procrea pe cale naturală, alternativa adopției pare o soluție salvatoare. Puțini sunt însă cei dispuși să-și ofere toată dragostea și grija unor copii străini și chiar mai puțini cei care îndeplinesc toate condițiile pentru a lua acasă copilul altuia. În aceste condiții nici nu-i de mirare că anual, în județul Constanța, numărul celor care adoptă un copil abia dacă trece de 100.

Centrele de plasament ale Direcției Județene pentru Asistență Socială și Protecția Copilului din Constanța sunt pline de copii declarați adoptabili. Însă părinți adoptivi nu se găsesc pe toate drumurile, iar cei care ar putea să ofere un cămin unui copil abandonat sunt fie descurajați de birocrație, fie respinși de un sistem mult prea strict.

Potrivit datelor DGASPC Constanța, în 2013, până la jumătatea lunii noiembrie, numai 19 familii au primit încuviințarea pentru a adopta un copil. "Alte 65 de familii au fost atestate, iar pentru 58 de cupluri s-a deschis procedura de adopție internă. De asemenea, 23 de copii au fost încredințați în vederea adop-ției", a declarat, pentru "Cuget Liber", purtătorul de cuvânt al DGASPC Constanța, Roxana Onea.

Condiție obligatorie: cel puțin trei luni, pe an, acasă

Noua Lege a adopțiilor, introdusă în anul 2012, ar fi trebuit să relaxeze procedurile de adopție și să grăbească înfierea unui copil. Însă deocamdată, nu se poate spune că este mai ușor să iei acasă un copil, iar procesul este unul de durată și cu multă bătaie de cap. "Până anul trecut, criteriul după care o familie putea fi atestată ca adoptoare era domiciliul, acum însă se ia în considerare și reședința obișnuită, dar familia trebuie să facă dovada că a trăit la adresa respectivă cel puțin un an fără întrerupere", a mai precizat reprezentantul DGASPC.

O problemă apare însă în cazul familiilor de navigatori, foarte multe la număr în județul Constanța. Deși nivelul de venit și educația îi califică pentru a putea înfia un copil, navigatorii sunt respinși pentru că stau prea puțin pe acasă. "Conform legislației în vigoare, o persoană care dorește să adopte trebuie să îndeplinească neapărat condiția de a nu lipsi mai mult de trei luni pe an de la reședință. Din acest punct de vedere este o problemă și putem spune că legea îi vitregește pe marinari", a explicat Roxana Onea.

Analize, caziere și caracterizări de la serviciu

Într-o lume în care sute de familii aduc pe lume copii fără să aibă analizele la zi, fără să aibă o sursă sigură de venit și fără nicio șansă de a-i asigura un trai decent și o educație normală, îi țin în frig și flămânzi, îi neglijează sau îi bat, viitorii părinți adoptivi sunt purtați pe drumuri și verificați la sânge. Și la propriu și la figurat. Pe lângă actele de identitate ale celor care vor să adopte, aceștia trebuie să atașeze la dosar cererea de adopție, cazierele judiciare, adeverințele de venit, certificatele medicale tip, vizate de medicul de familie, cu semnătura și parafa fiecărui medic specialist, caracterizări de la ultimul loc de muncă (minimum două pentru fiecare membru al cuplului conjugal), declarație privind motivația de a adopta și așteptările familiei în legătură cu vârsta, sexul și situația psiho-socio-medicală a copilului pe care doresc să îl adopte, certificat medical eliberat de medicul de familie pentru fiecare dintre membrii familiei care locuiește împreună cu solicitanții și titlul de proprietate sau alt titlu care să ateste dreptul de folosință a locuinței.

Procedura de adopție poate dura și doi ani de zile. În prezent, pruncii abandonați în maternitate sau duși de părinți ori rude la centrele de pla-sament vor putea fi declarați adoptabili dacă timp de un an de zile nu se interesează nimeni de soarta lor.