Poșta Română stă pe un butoi de pulbere. Angajații sunt nemulțumiți, conducerea companiei este nemulțumită, iar activitatea este presărată cu proteste, amenințări și de o parte și de cealaltă și mulți nervi. Despre situația tensionată din compania Națională "Poșta Română", am stat de vorbă cu liderul Sindicatului Poșta Română de la Constanța, Florin Gheorghiu. Acesta ne-a explicat motivele pentru care poștașii din Constanța nu au făcut grevă și ne-a povestit despre ceea ce crede că este un plan diabolic al conducerii companiei de a scăpa de oameni.
- La Constanța, nu au avut loc proteste, deși și aici oamenii au multe nemul-țumiri. Se tem să intre în grevă?
- Motivele nu țin neapărat de frică. La Constanța, i-am sfătuit pe oameni să nu semneze actele adiționale la contractele de muncă prin care li se reduce norma de lucru de la opt ore la șase sau chiar patru ore. Începând cu 1 aprilie, au venit actele adiționale în zona rurală. Am fost personal acolo și am vorbit cu oamenii să nu semneze. Le-am spus: "Dacă nu semnați, atunci scăpați, pentru că angajatorul nu poate să reducă norma cu de la sine putere!". Noi avem un contract colectiv de muncă, valabil de zece ani, foarte bun. Orice semnătură ne reduce din drepturi, nicidecum nu mai adaugă. S-a mers prin intimidare, li s-a spus că, dacă nu semnează actul, se închide agenția și rămân de tot fără loc de muncă. În luna mai, a început campania de semnare a actelor adiționale și în mediul urban. S-a ajuns până acolo încât s-a dat dispoziție verbală de a interzice prezența reprezentantului sindicatului în oficii, tocmai pentru că le deschideam oamenilor ochii. Avem zece colegi care au semnat, din cauza presiunii psihice și a contextului în care ne desfășurăm activitatea. Salariații sunt debusolați, nu au perspectivă, dar nici angajatorul, prin echipa managerială, nu vrea să lămurim lucrurile.
- Așadar, aveți colegi cărora li s-a redus norma de lucru.
- Da, în mediul rural sunt 120 de angajați, iar în mediul urban, 10. Cei care nu au semnat actele adiționale au scăpat și, la sfârșitul lunii aprilie, au primit avansul întreg la salariu. Conducerea companiei a premeditat toată această campanie de semnare. În luna aprilie, Consiliul de Administrație a hotărât diminuarea fondurilor salariale cu 20 de procente. Abia apoi au propus reducerea normelor de muncă. Au sperat să nu ne dăm seama.
- Managerii CNPR spun că a scăzut foarte mult volumul de muncă și că este nevoie de această reducere a salariilor. Ce semnale aveți din teren?
- În mediul rural, avem semnale că foarte mulți clienți ai poștei revin. Și în mediul urban, dar este vorba despre un management defectuos. Managerii companiei nu sunt în stare să ia toate serviciile pe piață. Ei închid agenții și dau oamenii afară, însă neacoperind terenul așa cum trebuie, tu renunți la prestații. La protestul de săptămâna trecută, în legătură cu neplata pensiilor, premiul Victor Ponta a avut o declarație în bătaie de joc la adresa pensionarilor. El a spus ca să se mute distribuția pensiilor la bancă. Își permit oare bătrânii ăia simpli de la țară, care au pensiile acelea rușinoase de 300 și ceva de lei, să le ia banca un comision de 10 - 20 de lei? Practic, îi iei omului banii ăștia din buzunar. În plus, Poșta Română face, pe lângă alte servicii, și protecție socială, pentru că dacă mâine se mută pensiile la bancă, ar fi un măcel social. Tai salariile oamenilor, îi dai afară, dar nimeni nu impută nimic managementului defectuos. Cu ce sunt de vină oamenii? Ei fac ceea ce li se dă să facă. Dar dacă nu li se dă îndeajuns? Hai să vedem de ce a scăzut volumul trimiterilor, corespondenței, mandatelor, mesageriei și telegramelor. De exemplu, ANAF organizează licitație pentru serviciile poștale pentru următorii trei-patru ani. Nu cred că Poșta Română va câștiga, asta dacă se va califica. Și spun asta deoarece avem alte experiențe nefaste când Poșta a pierdut contracte pentru câțiva lei. Dar vrea cineva să se câștige aceste licitații sau există alte interese? Sunt voci care spun că în spatele multor com-panii de curierat private sunt foști șefi de la Poștă.
- Salariații Poștei Române îi consideră răspunzători de actuala situație a companiei pe managerii de la București?
- Da, sigur. Mai mult decât atât, aceștia pare că au pus la cale un plan diabolic împotriva angajaților. De exemplu, au stabilit să facă normare de două ori pe an. În 2013, s-a făcut normarea în mai, care este o lună scurtă, din cauza sărbătorilor legale de Paște și 1 mai. Apoi, ne-au lăsat fără mașini. Între 2008 și 2012, a existat un contract de leasing operațional cu o firmă de la care CNPR a închiriat flota auto. Acum au luat mașinile înapoi pentru că s-a încheiat contractul. Urmează să le recuperăm, în baza unui contract de leasing financiar de data aceasta. Oare asta nu se cheamă că au fost plătite mașinile respective de două ori, mai ales că ele au fost deja exploatate? Eu consider aceasta un sabotaj pentru companie. Între timp, le-au spus angajaților că li se plătește un leu pe kilometru celor care au mașini proprii și se folosesc de ele. Dar pentru transportul de valori este o lege specială. Eu le-am recomandat oamenilor să nu facă transport cu mașina proprie. Este o măsură la limita legii. În plus, ar trebui să încheie un contract de închiriere cu Poșta Română, să-l înregistreze la ANAF și să plătească impozit. Nu se merită. În 2008, atunci când a existat un contract cu o altă companie pentru transport valori, Poșta plătea firmei respective 9 lei pe km și acum le dau angajaților un leu pe km. Este o bătaie de joc. Așadar, fix în luna de normare, îmi iei mașinile și eu nu am cu ce să lucrez și apoi vii și spui că nu ne mai justificăm activitatea nici noi ăștia care mai suntem și în loc de 6.000, vreau să dau afară 12.000 de oameni.
- Să ne așteptăm la proteste ale poștașilor în perioada următoare?
- Din punctul meu de vedere, noi nu putem participa la proteste, deoarece în prezent nu sunt întrunite condițiile legale pentru o grevă. Și cu siguranță vor exista repercusiuni, deja au fost făcute cercetări disciplinare. Eu nu vreau să încalc legea, deci nu pot să determin oamenii să facem așa ceva. Însă este o presiune psihică foarte mare. În mediul rural, au desființat agenții și le dau oamenilor mai mult de lucru, în condițiile în care au redus norma la patru ore. Au de cărat zeci de kilo-grame de corespondență. Sindicatul a cumpărat cărucioare de piață pentru a duce mai ușor acele genți foarte grele. A fost scoasă pauza de masă. Vin și te împing până acolo când nu mai ai niciun drept și oamenii sunt disperați.
