Metode moderne de administrare a insulinei

Bolnavii diagnosticați cu diabet zaharat sunt nevoiți să urmeze, întreaga viață, un tratament pe bază de insulină pentru a-și putea menține starea de sănătate și pentru a avea un trai cât mai aproape de normal.

În cazul celor mai mulți pacienți, insulina este administrată prin injecții, cu ajutorul unor PEN-uri, de mai multe ori pe zi, în funcție de valorile glicemiei. Alții au optat pentru pompe portabile care, odată montate, au o durată de funcționare de până la 12 săptămâni. Dr. Doina Catrinoiu, medic specialist diabet, boli de nutriție și metabolism în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța, arată că insulino-terapia a făcut progrese în ultimii ani, iar pacienții pot alege (bineînțeles, în funcție de starea de sănătate și de sfatul medicului) administrarea hormonului prin diverse metode, precum implant subcutanat de insulină, utilizarea unor dispozitive de injectare în "jet", a unui pancreas artificial sau chiar să recurgă la transplant. Fiecare metodă de administrare a insulinei are însă, deopotrivă, avantaje și dezavantaje care trebuie cunoscute de bolnavi înainte de a lua o decizie.

Pompe implantate subcutanat
În ultima perioadă, adulții cu diabet zaharat au început să înlocuiască injecțiile cu PEN-uri cu pompele portabile. "Principiul de funcționare al acestor pompe este de a mima secreția fiziologică de insulină a pancreasului, care este continuă pe tot parcursul zilei, dar cu creșteri prompte în cursul meselor", a explicat specialistul. Pompa este formată dintr-un cateter, cu un ac fin ce se introduce sub piele, de obicei la nivelul abdomenului sau spatelui și un sistem de fixare. De asemenea, are și un motoraș electric, pe bază de baterie, care asigură un debit constant al insulinei, cu posibilitatea de suplimentare înaintea fiecărei mese. Medicul consideră că utilizarea acestor pompe asigură un control bun al diabetului și prevenirea apariției complicațiilor.
Există însă o serie de dezavantaje: poate apărea o infecție la nivelul acului, cateterul poate fi obstrucționat sau pot apărea defecte electronice. La fel, montarea unei astfel de pompe presupune o limitare a activității fizice - de aceea nu este indicată adolescenților și copiilor. În prezent, a arătat specialistul, pompa portabilă este folosită de un procent de 10% dintre pacienți.
O altă metodă de administrare a insulinei este cu ajutorul pompei implantabile. Principiul de funcționare, a afirmat dr. Doina Catrinoiu, este similar cu cel al pompelor portabile. Diferența este că rezervorul cu insulină este plasat subcutanat, "de obicei la nivelul fosei iliace, astfel încât să fie ascuns sub chilot", iar cateterul este ascuns sub piele. Pompa este schimbată o dată pe lună, la spital, de către medic. Administrarea insulinei este controlată de pacient, care comandă debitul zilnic de hormon printr-un emițător radio. Avantajul este că insulina este resorbită într-un timp scurt în vasele mici care tapetează peretele intestinal, iar apoi la ficat. Dezavantajele sunt necesitatea unei intervenții chirurgicale pentru implantarea pompei și costul ridicat pe care îl presupune procedura.

Administrarea pe cale orală - nerecomandată
O altă procedură modernă este implantarea subcutanată a unor capsule cu insulină combinată cu polimeri (substanță macromole-culară formată din mai multe mo-lecule cu caracter nesaturat), capabili să "propulseze" insulina în organism, după care se dizolvă. Capsulele pot să elibereze cu precizie cantitatea dorită de hormon, dar concentrația nu poate însă să fie prea mare - ceea ce constituie un dezavantaj.
Dispozitivele de injectare în "jet", realizate pentru a înlătura durerea provocată de acul PEN-ului, folosesc, în locul acului, un jet de aer sub presiune pentru a dispersa hormonul în țesutul subcutanat. Trebuie să se țină cont însă de grosimea tegumentului, de eventualele echimoze etc. Dispozitivele grăbesc absorbția hormonului, dar există riscul unei dozări prea mari.
Insulina poate fi administrată și pe cale orală - cercetătorii au pus la punct, în ultimii ani, o astfel de modalitate - dar nu este recomandată. "Pentru a putea fi admi-nistrată pe cale orală, insulina trebuie încapsulară în liposomi, pentru a fi protejată de proteoliză (n.r. degradarea proteinelor). Dar, în acest caz, procentul care ajunge în sânge este foarte mic. Variabilitatea digestiei, a timpului de tranzit și a absorbției fac această cale încă inacceptabilă din punct de vedere clinic", a explicat dr. Doina Catrinoiu.
Un dispozitiv care asigură măsurarea glicemiei, determinarea cantității de insulină de perfuzat și administrarea hormonului este pancreasul artificial. Aparatul este bazat pe programe de calcul care realizează funcțiile enumerate mai sus și este folosit, la ora actuală, în special în cazuri de comă hiperglicemică, diabet instabil, după intervențiile chirurgicale sau atunci când bolnavul cu diabet zaharat trebuie să facă hemodializă.