Hipercalcemia poate trăda o tumoare malignă în organism

Lipsa de calciu din organism poate provoca numeroase afecțiuni, însă, la fel de dăunătoare este și existența calciului în exces. Hipercalcemia poate rezulta din introducerea unei cantități prea mari de calciu în lichidul extracelular sau când, renal, nu se excretă suficient calciu.

Calciul joacă un rol important în metabolismul intracelular și extra-celular care controlează procese precum conducerea nervoasă, contracția musculară, coagularea, reglarea electroliților și a enzimelor și eliberarea hormonilor. Metabo-lismul calciului este reglat de o serie de hormoni care afectează nu doar intrarea calciului în spațiul extracelular din os și tractul gastrointestinal, dar și excreția sa prin rinichi.
Hipercalcemia afectează aproape orice organ și sistem din corp, dar în mod special sistemul nervos central și rinichii. Hipercalcemia ușoară poate să nu producă simptome, cei mai mulți pacienți încep însă să fie obosiți. La nivele mai mari, pacienții pot prezenta anxietate, depresie, modificări ale personalității și confuzie. Când nivelele de calciu ating valori foarte ridicate se instalează somnolența, coma și decesul. Afectarea sistemului nervos central se pare că este datorată efectelor inhibitorii directe ale calciului.
La copiii de până la un an, calciul în exces poate duce la închiderea precoce a fontanelei anterioare. "Cutia craniană nu se mai dezvoltă în dimensiuni, craniul rămâne mic și creierul nu se mai poate dezvolta normal și apare retardul mintal", a declarat, pentru "Cuget Liber", dr. Rodica Stoica.

Oboseală, depresie, somnolență
O hipercalcemie este cauzată, de cele mai multe ori, de o creștere a secreției glandelor paratiroide, la rândul ei legată de un adenom paratiroidian. Hipercalcemia se manifestă prin oboseală, sete intensă, dureri abdominale însoțite de grețuri și de constipație, de depresie. Evoluția hipercalcemiei poate sa fie acută, riscând atunci să se complice prin tulburări ale stării de conștientă și tulburări ale ritmului cardiac, chiar printr-o clipire a inimii, fie cronică, dar provocând în continuare o osteoporoză sau complicații renale: nefrocalcinoză (depozite de multiple microcristale de calciu în parenchimul renal) și calculi ai căilor urinare, care conduc adesea la o insuficiență renală.
Tratamentul se prescrie în funcție de nivelul de calciu din sânge, de simptome și de cauze. Uneori sunt necesare tratamente intravenoase pentru a scădea nivelul de calciu din organism. Dacă sursa hipercalcemiei este o disfuncționalitate a glandelor paratiroide, este posibil să fie necesară o operație de îndepărtare a acestora.

Numărul pacienților asimptomatici, în creștere
"De asemenea, hipercalcemia poate apărea ca manifestare a unei boli grave, cum este o malignitate, sau poate fi descoperită incidental, în cursul examenelor de laborator, la pacienții asimptomatici", a mai precizat dr. Rodica Stoica. Numărul pacienților ce prezintă hipercalcemie asimptomatică a crescut considerabil în ultimii 25 de ani, iar conduita ce trebuie urmată reprezintă o problemă deosebită la pacientul asimptomatic.
Întotdeauna când hipercalcemia este confirmată, trebuie silit un diagnostic definitiv. Deși hiperparati-roidismul, cauza frecventă a hiper-calcemiei asimptomatice, este o afecțiune cronică în cursul căreia manifestările, dacă survin, se pot exprima numai după luni sau ani, hipercalcemia poate fi, de asemenea, și semnul cel mai precoce al unei neoplazii, a doua cauză frec-ventă de hipercalcemie la adult.