Divorțul părinților, o adevărată dramă pentru copii

Infidelitatea, violența domestică, neînțelegerile sau lipsurile financiare sunt doar câteva dintre motivele pentru care tot mai multe cupluri ajung la divorț. Când sunt implicați și copiii, "ruptura" este resimțită mult mai profund, spun psihologii. Asta pentru că se simt abandonați și recurg la gesturi necugetate.

Devenit aproape un fenomen al zilelor noastre, divorțul intervine pe fondul infidelității unuia dintre parteneri, a violenței asupra femeilor, a lipsei banilor. Cei care suferă cel mai mult de pe urma deciziei din cuplu sunt copiii, în cazul în care familia care decide separarea îi are. Aceștia devin, practic, "victime" colaterale și nu au capacitatea de a înțelege cum stau lucrurile și de a se adapta unei situații care le schimbă radical viața.

"Divorțul părinților este resimțit ca un handicap de copii. Este o decizie neînțeleasă, care le schimbă cursul normal, obișnuit al vieții. Intervine frustrarea că familia nu mai este unită, că sunt diferiți față de ceilalți copii, că vor fi văzuți diferit de societate.

Nu sunt puțin cei care, pe fondul divorțului părinților, se întreabă dacă nu cumva ei sunt cei care poartă vina. Dacă apare și procesul de custodie, copilul se simte ca o «marfă» de schimb care se poate cumpăra după bunul chef al adulților", precizează psihoterapeutul Cristina Gemănaru.

Între normalitate și haos

Cât privește vârsta la care divorțul are cel mai puternic impact, psihologii vorbesc despre adolescență. Această vârstă critică implică oricum o serie de riscuri, dat fiind faptul că intervin schimbări și adolescenții încearcă să își definească personalitatea.

"Adolescenții pot fi mult mai pro-blematici în împrejurări normale, adică sunt în mod obișnuit mai combativi. Când intervine și divorțul părinților, aceștia recurg la gesturi extreme, precum fuga de acasă, chiulul de la școală, agresivitatea verbală sau fizică, abuzurile, chiar gânduri suicidale. Alții se manifestă «tacit», devin retrași și antisociali, nu mai dorm, nu se mai hrănesc corespunzător, le lipsește energia și nu mai pot gândi pozitiv. Astfel, de la o stare de normalitate, trăită în familia care tocmai s-a destrămat, se ajunge foarte ușor la haos, la acte disperate de a repara răul produs", mai spune psihoterapeutul.

Ce este de făcut

Dacă lucrurile scapă de sub control și părinții simt că nu pot face față situației, soluția vine de la specialist. Terapia trebuie să îi includă pe toți cei implicați, părinți și copii, tocmai pentru ca fenomenul acesta să fie explicat și înțeles de ambele părți. Cei mici trebuie să înțeleagă că părinții își vor respecta în continuare rolul, că îi vor iubi necondiționat, că îi vor ajuta să treacă peste toate schimbările care intervin: mutarea cu un singur părinte, alt grup de prieteni, altă școală. 

Citeşte articolul integral pe sănătate.cugetliber.ro