Diagnosticarea hepatitei - o altă metodă de a-i înjosi pe bolnavi

Multe dintre persoanele infectate cu virusurile hepatice B sau C nu știu că sunt bolnave, pentru că nu resimt niciun simptom. Drept pentru care, pentru a nu depista boala hepatică atunci când este deja în stadiu cronic, specialiștii recomandă testarea pentru depistarea celor două virusuri. În acest moment apar însă alte probleme: testele sunt scumpe, iar pacienții nu au garanția că sunt și corecte.

Testele de depistare a pre-zenței virusurilor hepatice verifică, de fapt, dacă în sânge există antigeni sau anticorpi. Antigenii sunt proteine prezente în structura unui virus, bacterie sau celulă, care poate stimula sistemul imunitar să producă anticorpi, ca răspuns de apărare împotriva virusului sau bacteriei. Iar anticorpii sunt, după cum se știe, proteinele produse de sistemul imunitar pentru a "lupta" împotriva corpului străin, care poate fi virusul hepatic B sau C. Trebuie precizat că anticorpii sunt produși și ca răspuns la un vaccin.

Prezența anticorpilor nu înseamnă obligatoriu boală
Potrivit site-ului www.hepatite.ro, "depistarea existenței unui antigen înseamnă că virusul este în corp, iar depistarea prezenței unui anticorp înseamnă că virusul a fost sau este în organism, iar acesta a răspuns imunologic împotriva virusului". "În general, producția de anticorpi a organis-mului duce la distrugerea virusului, dar uneori virusul localizat în ficat nu poate fi distrus, de aceea la analize se pot depista atât anticorpi, cât și virusul, care încă mai este prezent în organism", mai arată dr. Alecse Valerian Dițoiu, secretar general al Asociației Române pentru Studiul Ficatului și autorul respectivei pagini web.
Pentru descoperirea unei posibile infecții cu virusul B, testele de sânge vor urmări prezența markerilor antigenilor AgHBs (proteină de suprafață a virusului B al hepatitei, apare la patru săptămâni de la contactul cu virusul), AgHBc (de asemenea, substanță din interiorul virusului, prezența sa arată că virusul se găsește în sânge și ficat), AgHBe (există însă și variante de virus hepatic B fără acest antigen, cazuri destul de frecvente în România) și a anticorpilor AcHBs. În cazul infectării cu virusul hepatic C se va determina prezența anticorpilor AcHCV.

Laboratoarele fac teste rapide la prețuri exorbitante
Testele de sânge utilizate în mod frecvent sunt cele pe bază de imunocromatografie - așa-numitele teste rapide, în care prezența markerilor este semnalată prin colorarea testului. Aceste teste sunt folosite, după cum a arătat dr. Elena Dumea, medic infecționist în cadrul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase, în majoritatea laboratoarelor de analiză medicală.
Diferă însă, de la un dispozitiv la altul, acuratețea și senzitivitatea, motiv pentru care există posibilitatea ca după ce plătiți între 150 și 170 de lei pentru un astfel de test, rezultatul să arate că sunteți infectat cu unul dintre virusurile hepatitei, dar la repetarea analizelor la un alt laborator, să vi se comunice contrariul.
În astfel de situații, pentru un rezultat corect, se recomandă refacerea analizelor, dar cu testul de sânge ELISA. Denumirea este prescurtarea termenului Enzyme-Linked-Immuno-Sorbent Assay iar metoda depistează anticorpii virusurilor hepatitei sau virusului imunodeficienței umane (HIV), fiind considerată una extrem de sensibilă și precisă. Potrivit statisticilor, ELISA poate detecta 95% dintre bolnavii cu hepatită în stadiu cronic și până la 70% dintre cei cu infecții acute. Prețul unui astfel de test ajunge, de asemenea, până la 200 de lei.
Dacă testul ELISA este slab pozitiv sau dacă medicii sunt de părere că rezultatul nu se potrivește cu manifestările clinice, se poate realiza un al treilea test, denumit RIBA (Recombinant ImmunoBlot Composition) - folosit mai ales pentru depistarea virusului hepatitei C. Pentru toate cele trei teste bolnavul trebuie să scoată din buzunar aproximativ 100 de euro.
Specialiștii atrag însă atenția că testele de sânge, enumerate mai sus, nu pot distinge dacă infecția mai este prezentă sau nu în organism, dat fiind că anticorpii rămân în sânge și după ce infecția dispare.

Puncția ficatului, riscantă dar cerută de minister
Dacă a fost depistată existența virusurilor hepatitei în organism, urmează efectuarea altor analize pentru a constata cât de afectat este ficatul. Două metode neinvazive pentru diagnosticarea afecțiunilor hepatice sunt Fibrotestul - pune în evidență inflamarea ficatului sau fibroza, stadiul care precedă ciroza și Fibro Scanul - arată gradul de elasticitate a ficatului, iar cu cât organul este mai rigid, cu atât pacientul suferă mai mult.
Specialiștii spun că cele două metode pot înlocui cea de-a treia metodă, utilizată de mai mult timp în țara noastră, puncțiabiopsie hepatică. Mulți pacienți refuză să recurgă la această din urmă metodă, întrucât este invazivă și comportă sângerări și riscuri. Mai mult, puncția poate fi realizată într-o singură parte a ficatului, spre care este acces, în vreme ce Fibroscanul poate investiga, pe rând, toate părțile organului. Supunerea la puncție le este însă impusă pacienților de responsabilii din Ministerul Sănătății, căci începând din 2009, aceștia nu mai acceptă pentru tratament decât dosarele pacienților care au făcut această analiză. Prețurile celor trei analize variază între 500 și 1.000 de lei, cu mențiunea că nu sunt decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Dar costurile sunt extrem de ridicate pentru buzunarul românilor, în condițiile în care salariile sunt de aproximativ 1.000 de lei. În consecință, numeroși pacienți sunt în situația de a refuza efectuarea analizelor și de a continua tratamentul, preferând să spere că se numără printre cei care pot duce boala pe picioare și până la 20 de ani.