De ce "șomează" psihologul Spitalului Județean

Boala necruțătoare i-a țintuit într-un pat de spital, în așteptarea unei operații care îi sperie. Într-un alt salon, alți pacienți se întreabă cum va arăta viața lor, după ce au rămas fără o mână sau un picior. Cu toții au nevoie de ajutorul unui psiholog, care să-i ajute să depășească momentele grele. Medicii, în special chirurgii și cei specializați în oncologie, au atras atenția în repetate rânduri asupra importanței consilierii psihologice asupra moralului pacientului și evoluției tratamentului.
Un prim pas în acest sens a fost făcut, în Spitalul Județean Con-stanța, în 2009, când au fost angajați doi psihologi, Lidia Moldoveanu și Anișoara Mihalcea. A fost un pas timid, însă, căci cei doi specialiști nu sunt solicitați pe atât de mult pe cât ar trebui. Mulți dintre medicii din spital nu s-au deprins, deși au trecut trei ani de la angajarea psihologilor, să-i cheme atunci când pacienții lor au nevoie de consiliere.

Ce face psihologul în spital
Potrivit psihologului Anișoara Mihalcea, intră în atribuțiile sale să ofere suport, sfaturi și, în general, o vorbă bună bolnavilor. "Încă de la înființarea postului, s-a convenit să fie realizată consiliere psihologică pre și post-operator, în cazul depresiilor, anxietăților și pe Neurologie, pentru evaluarea funcțiilor neuronale. Activitatea mea este modelată în funcție de necesitățile pacientului. Le ofer suport, consiliere în situații de criză. Le vorbesc celor cu am-putații despre protezare, despre ce înseamnă și de unde pot obține informațiile, despre cum se rea-lizează încadrarea într-un grad de handicap. Pe Oncologie este mai delicat, pentru că mai întâi trebuie să vezi ce știe pacientul, nu poți să intervii mai mult decât i-a spus medicul. Unii pacienți sunt în șomaj și le spun despre dez-voltarea personală, despre re-conversia profesională sau despre școlarizare. Pe bătrâni, care ajung în spital spunând că nu are cine să le poarte de grijă, îi ajut
să-și dea seama că au o nepoată sau o vecină căreia îi pot cere sprijinul", a descris psihologul activitatea pe care o desfășoară în spital.
Unii pacienți se miră la început, sunt chiar reticenți, dar își deschid sufletul, căci, în ceas de cumpănă, resimt nevoia unei povețe. "Pot spune că este o bună comunicare cu pacienții. Nu se sperie când apare psihologul. Le spun că le ofer consiliere suportivă și când mă întreabă despre ce este vorba le explic că se adresează oa-menilor care nu au trăit la ade-văratele lor așteptări", a adăugat specialistul.

Cardiacii și diabeticii nu au nevoie de psiholog?
Deși este evident că prezența unui psiholog este necesară și mulți medici au punctat cât de utilă ar fi, la trei ani de la înființarea postului, încă sunt secții unde specialistul nu este chemat. Potrivit psihologului, este de da-toria medicului curant și a asistentei șefe să observe bolnavii depresivi sau speriați de gravitatea bolii ori de operația care se apropie și să solicite intervenția psihologică.
Cei mai conștiincioși sunt medicii din secțiile de Chirurgie Cardio-vasculară, Neurochirurgie, Neurologie și Ortopedie. Pe restul sec-țiilor, prezența sa este solicitată doar ocazional. "În Secția de Chi-rurgie Cardiovasculară merg foarte des, căci sunt pacienții cu amputații, care au nevoie de mai multe ședințe și discut, în general, tehnicile de protezare și ce în-seamnă ele pentru viața lor. La fel, o secție unde vin des este Neurochirurgia. Aici întâlnești pacienții cu accidente vasculare, operați pe creier, cei cu hernie de disc, care se tem că vor rămâne paralizați, dar și cei care au suferit traumatisme din cauza alcoolismului. În schimb, o secție cu care colaborez mai greu este Cardiologia. Nu este solicitată prezența psihologului, deși este panică între oameni privind bolile de inimă. Mai rar ajung pe secțiile de Medicină Internă, pe Urologie sau Diabet", a afirmat psihologul Anișoara Mihalcea.
Pe de altă parte, și rudele pot solicita consilierea psihologică, dar nu sunt informate de fiecare dată că acest serviciu funcționează la nivelul spitalului.

Consiliere la patul bolnavului
Un inconvenient care îngreunează activitatea psihologului este și lipsa unui cabinet. În prezent, psihologul Anișoara Mihalcea împarte cabinetul cu un specialist în neurochirurgie, la etajul al șaselea al unității spitalicești, în vreme ce colegei sale, Lidia Moldoveanu, i-a fost amenajat un birou la etajul nouă, la Pediatrie, având în vedere că oferă servicii psihologice minorilor.
În aceste condiții, consilierea se desfășoară la patul bolnavului sau într-o rezervă goală. De altfel, conducerea spitalului anunța, încă de acum trei ani, că are în vedere amenajarea unor spații potrivite, astfel încât cei doi specialiști să ofere consiliere în condiții propice, respectând intimitatea pacienților. "Pe unele secții, precum Chirurgia Cardiovasculară, sunt asigurate condițiile necesare, având în vedere că sunt câte doi sau trei pacienți în salon. În alte cazuri, caut în prealabil o rezervă goală, dacă pacientul este deplasabil. În caz contrar, am grijă ca, la testele efectuate, pacientul să dea răspunsurile în scris, astfel că se asigură intimitatea", a completat psihologul.