Copilul înjură și este agresiv? Sunt șanse mari ca la maturitate să ajungă delincvent

Cea mai mare bucurie a unui părinte este aceea de a-și auzi copilul vorbind. Atunci când rostește primele sunete, fiecare părinte este încărcat de emoție. Atunci când pronunță primul cuvânt bucuria este și mai mare, iar atunci când formează prima propoziție este un moment de neuitat. Dar, așa cum aceste clipe sunt de neuitat, în egală măsură, dar la polul opus sunt și momentele în care copilul minte, vorbește urât sau înșeală. Fiecare reacție a unui copil, atât pozitivă, dar și nega-tivă, este în strânsă legătură cu mediul ce-l înconjoară, cu oamenii din jurul lui. Iată de ce părinții trebuie să reacționeze atunci când reacțiile și limbajul copilului devin agresive.

Întâlnim din ce în ce mai frecvent copii agresivi, iar agre-sivitatea lor nu este doar fizică, ci și verbală. Acești copii, care la 2 sau 3 ani "înjură ca la ușa cortului" și sunt agresivi cu cei de vârsta lor vor ajunge la vârsta adultă adevărați delincvenți, spun specialiștii.

"Deși multora dintre părinți li se pare haios un copilaș de doar câțiva anișori care știe să înjure mai ceva ca un om mare, caracterul și comportamentul acestuia va suferi grave transformări, mai ales la vârsta adultă. Dacă la o vârstă mai mică putem pune totul pe seama imitării comportamentelor adulților, mai târziu, adolescenții sau tinerii vor folosi acest limbaj trivial drept mecanism de apărare, ori de câte ori se vor afla în mijlocul unei situații tensionate. Vor deveni opozanți, iresponsabili și chiar teribiliști", explică psihoterapeutul Cristina Gemănaru, coordonatorul Centrului de Autism "Marea Neagră". 

Oricât de mult ar încerca părinții să se cenzureze, uită uneori, în situațiile conflictuale, că "părtași" la discuții sunt și proprii copii. Aceștia nu au însă capacitatea să discearnă între cuvintele fru-moase și înjurături și singurul lucru pe care îl învață este că o ceartă se susține pe agresivitate. "Un copil nu trebuie să participe niciodată la discuțiile dintre adulți, mai cu seamă la certuri sau conflicte. Odată pentru că așa va acționa și el în momentele delicate, având ca model chiar propria familie, și pe de altă parte pentru că pare a fi o cale mult mai scurtă în a le rezolva. Rezolvarea de conflicte sau de anumite conjuncturi din viața de zi cu zi a adulților reprezintă un model de urmat pentru copiii lor, deci nu trebuie să uite să înjure la volan dacă au copilul în mașină sau să reproșeze soției sau soțului că nu a fost capabil să rezolve treburile casnice", mai spune psihoterapeutul. Așadar, atitudinea față de copii înseamnă responsabilitatea pe care și-o asumă fiecare părinte, cu fiecare act petrecut sub ochii copilului, astfel încât, la maturitate, acesta să nu fi venit din copilărie cu un "bagaj" de frustrări și comportamente deviante.